Semnificații teologice legate de coliva din grâu

Coliva, preparata din grâu fiert și împodobită cu alte roade felurite ale pământului, este expresia concreta a credinței noastre în învierea morților și viața veșnică. Fiind făcută din grâu, coliva închipuie însuși trupul mortului, căci grâul (pâinea) constituie principala hrană a trupului. Semințele și aromele cu care este împodobită coliva reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți, cât și dulceața și frumusețea vieții celei veșnice, pe care nădăjduim să o dobândească cei adormiți.

Boabele de grâu, din care este alcătuita coliva, sunt folosite ca simboluri ale învierii trupurilor de însuși Iisus Hristos, când zice: „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multa roadă” (Ioan 12, 24). Precum sămânța de grâu se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare și aduce mult rod, tot așa, trupul omului este redat pământului din care a fost luat pentru ca, mai apoi, trecând prin moarte, să învieze într-un trup nou, plin de slavă.

Despre asemănarea dintre bobul de grâu și trupul omului, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Și omul este o sămânță, un rod al pământului care, semănându-se acum în pământ, precum grâul, iarăși va învia, cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viața ce va să fie și aducându-se viu și desăvârșit lui Hristos. Căci, precum această sămânță se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare și aduce mult rod, tot astfel și omul, fiind dat acum pământului, prin moarte, iarăși va învia. Același lucru îl spune și Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor.”

La sfârșitul slujbei parastasului, când se cântă „Veșnica pomenire”, iar preotul binecuvântează coliva, credincioșii se aduna în jurul colivei și leagănă vasul pe care este așezată aceasta, ca expresie a legăturii reale cu cei adormiți. Acest gest constituie încă un simbol al învierii, asemănător celui din Sfânta Liturghie, când preoții leagănă Sfântul Aer deasupra Darurilor de Pâine și Vin, la citirea Crezului, până la momentul când se spun cuvintele: „Și a înviat a treia zi, după Scripturi.”

Teodor Danalache

Sursa: Creștin ortodox