Un renumit profesor teologic, fiind întrebat de spre sfârșitul lumii și semnele apropierii sfârșitului a dat următorul răspuns, care trebuie de luat în calcul și de cugetat cu multă înțelepciune la el. Iată ce spune acest profesor:
„Dacă vorbim despre semne directe ale sfârșitului lumii, atunci putem spune că unele din ele se adeveresc și sunt deja prezente, așa cum le descrie Sfânta Scriptură.
Primul semn și cel mai evident este starea morală și sufletească foarte decăzută a omenirii. Cu siguranță că multe sunt cauzele ce duc la starea decăzută a omenirii. Astăzi rădăcinile căderii morale și spirituale a omenirii, care sunt protivnice creștinismului adevărat, provin din Europa și Statele Unite. Și ele, aceste semințe ale răutății și imoralității se răspândesc cu viteză, acaparând multe suflete și vieți, datorită internetului, televiziunii în toată lumea. Acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum ca să exercite o influență rea asupra lumii întregi, așa cum e în prezent cu atâta repeziciune. Iar acest fenomen este deja unul dintre semnele că ne apropiem de final.
Al doilea semn concret care trebuie luat în calcul cu privire la apropierea sfârșitului lumii este ceea ce spune Hristos: „Evanghelia va fi propovăduită în toată lumea”. Acum, doar Noul Testament a fost tradus în foarte multe limbi. Totodată putem spune că predicatori ai Evangheliei există în aproape fiecare stat. Astfel, întreaga lume este practic acoperită cu predicarea evanghelică, dar bineînțeles nu complet. De aceea nu e chiar împlinit cu totul semnul sfârșitului omenirii.
Semnul cel mai important și mai dificil este semnul despre care a vorbit Hristos: „Când vezi urâciunea pustiirii stând într-un loc sfânt, precum spune despre ea proorocul Daniel, atunci se va întâmpla apropierea sfârșitului lumii”. Despre ce e vorba? Au existat întotdeauna grozăvii morale, adică răutăți ce s-au răsfrânt cumva și asupra bisericii. „Într-un loc sfânt” nu este vorba despre o urâciune în lume, ci despre un sfânt. Aceasta este o prorocie foarte puternică și se referă la starea Bisericii.
Observați ce se întâmplă cu creștinismul. Care a fost scopul Bisericii? Să ajute oamenii să iasă din noroiul spiritual și să se vindece. Sarcina Bisericii este să propovăduiască Evanghelia ca mijloc de a vindeca acele boli care ne afectează. Dar ce vedem acum? Ce se întâmplă în creștinismul modern? Dacă ne întoarcem spre Occident, vom fi uimiți de ceea ce se întâmplă cu creștinismul occidental.
Există în prezent o forțare a faptului că strădania creștinilor este îndreptată spre rezolvarea problemelor politice, economice, sociale, culturale și de mediu. Acestea toate sunt și trebuie să fie preocupări ale statului. Biserica trebui să se ocupe de mântuirea sufletelor creștinilor și de izbăvirea omenirii de răul spiritual. Dar cu părere de rău se observă că Biserica, prin unii reprezentanți a trecut brusc la „rezolvarea” problemelor ce sunt atribuțiile statului, cum ar fi sportul, mediu, etc..
De exemplu, uitați-vă cu atenție la conferințele care au loc în prezent. Nu veți găsi nicăieri o conferință cu adevărat creștină care ar fi fost denumită „Fundamentele vieții spirituale”, „Viața spirituală a creștinismului în lumea modernă” și așa mai departe. Nu vom găsi nimic din acestea. Ce se întâmplă? Acestea doar sunt biserici, creștine.
Hai să vedem cum se fac și unele sărbători ale bisericii creștine. De exemplu, citeam în revista „Foma” că la cei 1000 de ani de încreștinarea poporului slav, în Kiev 3 mănăstiri au organizat printre altele și un concert cu câteva trupe de rock. Apoi a fost rostit un cuvânt prin care s-a vorbit încreștinarea Rusiei. Or, acest fel de sărbătoare nu e unul tocmai creștinesc. Seamănă mai degrabă cu ceva păgân.
Sau cum am mai auzit pe undeva, într-un cuvânt tot în biserică: „Iar acum după ce am gătit Sfânta Liturghie, hai să mergem la carnavalul clătitelor (maslinița)”. Aceasta e săptămâna dinaintea Postului Mare, adică e un fel de post deja. Nu se mai consumă carne. Iar de aici se îndeamnă la carnaval. Or, aceasta iarăți e o acțiune necreștină, ca să nu-i spunem direct că e aproape păgână.
Aceste acțiuni pe care le-am enumerat aici transformă Biserica în ceva lumesc. Se pierde cumva ceea ce ar trebui să fie interesul Bisericii față de adevărata propovăduire. Și aici apar probleme de natură exclusiv laică. Or, acest fapt e ceva trist.
Vedem așadar semne ale apropierii sfârșitului omenirii prin „pângărirea locului sfânt”, prin aceea că Biserica acordă din ce în ce mai multă atenție problemelor lumești, care ar trebui rezolvate de stat și societate, și nu de Biserică. Bisericii ar trebui să-i pese doar de un singur lucru: propovăduirea Evangheliei, arătând calea izbăvirii de păcatele și patimile omenești”.
Material selectat de
Înalpreasfințitul PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
