În data de 1 decembrie 2017, cu binecuvântarea Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, în incinta Liceului Teoretic „B. Cazacu” din or. Nisporeni, , s-a desfăşurat seminarul cu tema: „De tânăr voi preţui viaţa ca peun dar primit de la Dumnezeu”.
Seminarul a fost condus de Protoiereul Andrei URSOI, Preşedintele Sectorului Eparhial „Învăţământ Religios şi Catehizare”
La seminar au participat şi protoiereul Leonid ŢUGULEA, responsabil de Sectorul Învăţământ Religios pe r. Niporeni şi preotul Marcel OLARU, responsabil de Sectorul Tineret pe acelaşi raion, din cadrul Episcopei.
La seminar au participat aproximativ nouăzeci (90) de elevi din clasele a X- XII- a. Tinerii s-au implicat activ, dând dovadă de seriozitate şi maturitate.
La finalul seminarului tinerii au propus idei de soluţionare a problemelor legate de viaţa lor personală, fiind recunoscători Preasfinţitului PETRU pentru grija părintească pe care o are pentru generaţia de mâine.
„Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile…;Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi” (Is. 40, 30-31).
Există, din nefericire, în societatea contemporană și în special în rândurile tinerilor, o criză de fericire și sens ființial. O tristețe și un gol nemaipomenit hoinărește printre copii, lucru care este paradoxal, căci tocmai copiii au fost, dintotdeauna, cele mai vii scântei de bucurie și încântare. Cauza acestui tragism care ne îmbolnăvește atât de mult, este lipsa duhovnicescului în viața noastră, lipsa conștientizării frumuseții ce sălășluiește în fiecare dintre noi. Din cauza acestei lipse, omul nu mai vede speranță atunci când viața îl înfruntă și-i aruncă în cale obstacole de tot felul și, coborând în văile necazului, omul, și în special tinerii neantrenați în suferință, renunță ușor în a mai nădăjdui în ceva. Astfel, căzuți, nu mai vor să se ridice și continuă o viață în iluzia unor bucurii care nu-i bucură, se adâncesc tot mai mult în utopia unor priveliști care nu-i încântă și nici reușitele care le au pe plan profesional nu-i mai înviorează. Cauza acestora este lipsa de spiritualitate, lipsa lui Dumnezeu, care, în realitate nu lipsește niciodată, dar fără a-L căuta, tânărul riscă nici să nu găsească vreodată izvorul sensului veșnic.
Nu în zadar, în exaltare, Pslamistul David spune că sufletul care îl binecuvintează pe Dumnezeu se înnoiește continuu și tânăr fiind, lăudând și trăind o viață în Dumnezeu, nu mai îmbătrânește niciodată, căci: „înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale” (Ps. 102, 5).
Tocmai spre această viață este chemat tânărul, spre o viață veșnic-vie încă de aici, de pe pământ, spre o viață, care, trăită fiind corect, după legile ei, îl înalță continuu și îi îndulcesc existența aceasta trecătoare cu dulceața dumnezeieștii veșnicii.
