Motivul principal al slăbirii credinţei în Dumnezeu este înmulţirea fărădelegilor dintre oameni. Credinţa a slăbit pe pământ mai ales din cauza următoarelor păcate: mândria, neascultarea de cuvântul Evangheliei şi de păstorii Bisericii; înstrăinarea creştinilor de Biserică; lipsa de păstori buni, beţia, desfrâul şi altele.
Creştinii care s-au rupt definitiv de Sfânta Biserică, care se împotrivesc dogmelor credinţei noastre ortodoxe şi apostolice, care şi-au format o învăţătura de credinţă greşită se numesc sectari (eretici). Sectele din Biserică au fost încă de la începutul propovăduirii Evangheliei în lume şi vor exista până la sfârşitul veacurilor. Sectele sunt atât rezultatul necredinţei în Dumnezeu, cât şi un puternic semn apocaliptic.
Oamenii, în general, părăsesc Biserica şi cad în erezii din următoarele cauze principale: din neştiinţă, adică din lipsă de cunoaştere a cuvântului lui Dumnezeu, a Sfintei Tradiţii şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi (Osea 4, 6-7; Deuteronom 1, 39; Ioan 4, 11); din înşelăciunea diavolului, care „umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită“ (I Petru 5, 8) şi care reuşeşte să amăgească pe mulţi creştini prin patimi, prin încrederea în sine, prin necredinţă etc. (Facere 3, 1-6; Matei 4, 1-10; Ioan 8, 44; I Corinteni 1, 3, 15); din cauza mândriei, care a creat cele mai multe secte şi erezii în istoria Bisericii creştine, reuşind să sfâşie trupul tainic al lui Hristos.
E dureros, dar trebuie să recunoaştem, multe secte au apărut din lipsa de slujitori devotaţi în Biserica lui Hristos; din lipsa de explicare a credinţei ortodoxe credincioşilor; din cauza firii răzvrătite a unor creştini, din lipsa de cărţi bisericeşti, de rugăciune şi de învăţătură, din lipsa unei vieţi duhovniceşti exemplare a preoţilor, din lipsa de experienţă, de blândeţe, de stăruinţă şi iscusinţă pastorală a preoţilor şi din alte pricini.
Părintele Cleopa Ilie
Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 9
Editura Mănăstirii Sihăstria
