În învățătura creștină, Numele lui Dumnezeu nu este un substantiv comun, ci un Nume sfânt, personal, viu. Scrierea cu literă mare a Numelui lui Dumnezeu nu este un moft lingvistic, ci o formă minimă de respect. A scrie „dumnezeu” cu literă mică echivalează, din punct de vedere al lingvistic, cu a vorbi despre o divinitate impersonală, mitologică sau imaginară, nu despre Dumnezeul Cel viu, Creatorul cerului și al pământului.
Prescurtările de tipul „Dzeu” sau „D-zeu” sunt și mai grave. Ele nu au nicio justificare reală. Nu economisesc timp, nu clarifică sensul, nu aduc nimic în plus. În schimb, arată superficialitate, lipsă de evlavie și, în multe cazuri, obișnuință cu desacralizarea.
Porunca a treia biblică ne îndeamnă astfel: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”. Această poruncă nu se referă doar la jurăminte false sau înjurături. Această poruncă vizează orice folosire lipsită de respect a Numelui lui Dumnezeu. Pocirea Numelui, scrierea neglijentă sau batjocoritoare intră direct sub incidența acestei porunci dumnezeiești.
A lua Numele lui Dumnezeu „în deșert” înseamnă a-L trata ca pe ceva lipsit de greutate, fără importanță, ca pe un cuvânt de umplutură. Or, Dumnezeu nu este o abreviere, nu este un slogan și nu este un element decorativ într-un comentariu online.
Unii ar spune: „Nu contează cum scriu, Dumnezeu știe ce vreau să spun”. Da, înțelegem că mulți nu pocesc Numele lui Dumnezeu din răutate, ci din obișnuință. Dar tocmai aici este pericolul. Obișnuința cu lipsa de evlavie duce, treptat, la pierderea fricii de Dumnezeu. Astăzi scrii „Dzeu”, mâine vorbești ușor despre cele sfinte, iar poimâine nu mai vezi nicio problemă în batjocură sau indiferență.
Viața duhovnicească nu se pierde brusc, ci prin pași mici, aparent neînsemnați. Pocirea Numelui lui Dumnezeu este unul dintre acești pași.
Desigur că nu este rolul nostru să judecăm oamenii, inclusiv prin acest material scris, dar este datoria fiecăruia să se corecteze pe sine. Dacă scrii despre credință, dacă te declari creștin, dacă invoci pe Dumnezeu în comentarii, mesaje sau discuții, atunci ai obligația morală și duhovnicească să-I scrii Numele corect: Dumnezeu, cu literă mare, fără prescurtări, fără artificii inutile. Căci respectul față de Dumnezeu începe cu lucrurile mici, cu un cuvânt scris întreg, de exemplu, cu o inimă atentă.
Deci, reiterând cele spuse aici, trebuie să înțelegem că pocirea sau schimonosirea Numelui lui Dumnezeu nu este o problemă minoră, ci este un semn al degradării respectului față de cele sfinte și al superficialității spirituale a vremurilor noastre. Numele lui Dumnezeu nu se prescurtează, nu se micșorează, nu se tratează cu indiferență, ci se scrie corect, se rostește cu teamă și se poartă în inimă cu responsabilitate, cu credință și dragoste.
Preoteasa Daniela RÎMBU
