Nu-ti cruța inima când este vorba de rugăciune; scoate inima de sub împătimirile care o acoperă ca o coajă și înalț-o spre Dumnezeu, și lumineaz-o cu înțelegerea limpede, fiindcă în ea este întuneric, iar în acest întuneric sunt lighioane cărora nu este număr.
La rugăciune să lovești drept în inima păcătoasă, în neajunsurile ei care sunt deosebit de strigătoare la cer și nesuferite, să le storci din ea, ca să zic așa; nu te cruța; varsă pentru ele lacrimi – o sa iasă odată cu lacrimile. Iar daca-ți vei cruța inima, dacă nu te vei atinge de ea, toată mizeria așa o să-și rămână, și rugăciunea nu-ți va aduce nici un folos.
Sfântul Ioan de Kronstadt,
Cunoașterea de Dumnezeu și cunoașterea de sine
