Fraţilor, părinţilor şi fiii mei sufleteşti, măcar că sunt aşa ticălos, dar pentru că vă doresc mântuirea, mă silesc a grăi către voi cu dragoste şi cu sfătuire. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele lui Dumnezeu cele din veacul viitor. Lupta şi silinţa voastră să fie neîncetată, râvnind spre faptele cele bune, pentru a sporim întru cele ce sunt de folos. Să nu râvnim spre lucruri protivnice şi rele, adică: văzând pe cineva lenevindu-se, să ne lenevim; pe altul lăcomindu-se, să ne lăcomim; pe altul vorbăreţ, să sporim şi noi în vorbe.
Cel ce este sârguitor între fraţi şi la ostenelele sufleteşti şi la trudele trupeşti, este ca o stea pe cer, ce străluceşte şi luminează pe mulţi. Cel înţelept şi cu evlavie care nu se împotriveşte, nici nu râde, ci este tăcut, acela este ca un înger ce slujeşte pe pământ lui Dumnezeu. Prin întărâtarea râsului şi prin lene, prin murdare, deşarte şi urâte vorbe, prin grăiri de rău şi prin obrăznicii, prin necurăţie trupească şi gânduri necuvioase, acela se face diavolului slujitor, spre pierzare sufletească.
Fraţilor, nu vă asemănaţi cu cei răi, ci râvniţi celor buni, precum se cade sfinţilor. Că osteneala voastră este puţină, iară plata veşnică. Mâhnirea voastră este scurtă, iar veselia va fi nemărginită. Ispita voastră este trecătoare, iar odihna fără de sfârşit. Pentru că acolo în locaşul celor ce se veselesc, acolo vă veţi bucura, unde nu este amărăciune, nici întristare, nici suspin; acolo unde nu este plângere, ci veselie. Oare în zadar alergaţi? Oare în deşert vă osteniţi? Ba, nu! Ci cu înţelepciunea apostolească, cu vitejia mucenicească, cu fericirea cuvioasă şi vrednicia îngerească, cu ajutorul ceresc şi cu dar de Dumnezeu dăruit, aţi intrat în staulul lui Hristos.
Sfântul Teodor Studitul
