Domnul a poruncit să cautăm numai Împărăția Cerurilor, noi însă, silindu-ne să umblăm tocmai pe o cale potrivnică, am nesocotit poruncile Domnului, și depărtându-ne de purtarea lui de grija, ne-am pus nădejdile în lucrul mâinilor noastre. Domnul a spus: ,,Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel din ceruri le hrănește pe ele, priviți și la crinii câmpului, cum cresc și nu se ostenesc, nici nu torc și sunt mai frumoși decît Solomon în slava sa.” Ba chiar a poruncit Apostolilor Săi să nu-și ia cu ei nici traistă, nici pungă, nici toiag, ci să țină seama de făgăduința nemincinoasă, pe care le-a dat-o trimițându-i la slujba de ajutorare a celorlalți oameni când le-a spus: Vrednic este lucrătorul de hrana sa. El știa că mai mult ne asigură Providența cele necesare, decât sârguința noastră.
Noi, însă, nu ne oprim de a agonisi cele pământești cât se poate de mult. Cumpărăm turme de oi, boi, și măgari bine hrăniți. Oile vrem să ne dea din belșug lână pentru trebuințe; boii să ne slujească la lucrarea pământului, și prin acestea să se înmulțească averile, pentru a spori plăcerile vieții noastre. Dar nu ne mulțumim numai cu atât, ci alegem și meșteșugurile cele mai aducătoare de câstig, care nu ne lasă deloc vreme să ne gândim la Dumnezeu, ci ne întorc toată grija spre ele.
E biruință a vrăjmașului fraților, dacă viețuim astfel, noi cei care ne numim creștini. Preocuparea noastră trebuie să fie mai mult de al urma pe Hristos, nu de a umbla după agonisirea bunurilor materiale, care le vom lăsa pe toate atunci cînd vom pleca din această viați. Să nu ne lăsăm biruiți de grijile vieții acestea, căci grea boală este aceasta și foarte anevoie să vindecă ea.
Cuviosul Nil Ascetul
