Astăzi sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci, când semnul sfânt al mântuirii noastre este ridicat în toate bisericile. Însă aceasta este doar o manifestare exterioara, existând și o înălțare interioara a Crucii, ce se petrece în inima noastră. Ea este desăvârșită atunci când omul hotărăște să se răstignească pe sine sau să se curețe de patimi. Potrivit Apostolului Pavel, sunt creștini cu adevărat numai cei care își răstignesc trupul, omorând în felul acesta dorințele și patimile.
Fiecare creștin trebuie să își pună întrebarea dacă semnul sfânt al Crucii este înălțat și în inima lui. Să fim cu toții atenți ca nu cumva conștiinșa să nu se spună: „Te interesezi numai de dorințele trupești. În inima ta, Crucea lui Hristos nu e înălțată. Ai aruncat-o în groapa patimilor, unde a putrezit din cauza indiferenței și a disprețului tău”.
După îngroparea Domnului, Crucea a rămas pe Golgota. Mai târziu, a fost aruncată într-o groapă, printre niște gunoaie. Orașul Ierusalim a fost ocupat de soldații români, iar clădirile sale au fost făcute una cu pământul. Un lucru asemănător se întâmplă și cu crucea noastra interioară. Când vrăjmașul domnește peste suflet, adică peste Ierusalimul cel înțelegător, crucea noastră duhovnicească este aruncată de pe Golgota inimii și acoperită cu gunoaiele patimilor și ale desfrânării. După aceea, înlăuntrul nostru sunt ridicați idolii cei rușinoși, pe care numai intervenția cu multă putere a harului îi poate distruge.
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisori
Editura Egumenița, Galați
