Diavolul dorește să ne găsească singuri, goi de Har, egoiști, înstrăinați. Ca pe Eva, care în momentul când a greșit împotriva lui Dumnezeu era fără bărbatul ei. Era singură în gândurile și deciziile ei. ,,Astfel şi la începutul vieţii, diavolul a năvălit către femeie, când a aflat-o fără bărbatul ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 13) Era chiar și fără Dumnezeu, deoarece nu a ales de a asculta de porunca dumnezeiască, iar neascultarea de Dumnezeu înstrăinează.

Sunt cazuri când omul e singur din punct de vedere fizic, dar el este în comuniune cu toată lumea văzută și nevăzută: aceasta prin Dumnezeu, Care are atributul de a fi pretutindeni. Și în același timp, alții sunt în comuniune fizică, dar separați de toți prin egoismul și răceala lor sufletească.

Sunt și cazuri când exact asupra aceluiași fapt, oamenii pot avea gânduri, păreri analize diferite. Asupra unui singur lucru oamenii se pot exprima în mod total diferit. Cred că asta fost mereu. Pentru tine poate părea bun; pentru alții poate părea rău. Este asemănător ca atunci cînd privim cifra 9 din părți diametral opuse: unul vede cifra 9, altul vede cifra 6.

Dar pentru a nu greși în adevărurile vieții, să luăm aminte și să raportăm toate dreptățile noastre, la dreptatea lui Dumnezeu. Să ne gândim cu smerenie, sinceritate și bună cuviință: ,,Dumnezeu ce părere are despre ceea ce zic, fac sau gândesc!?”,,Cunosc eu oare care este judecata Domnului?”

Orice dezbinare este de la diavol. De orice fel. Să știți că acolo unde este minciună și/sau dezbinare: este un drac. Diavolul mereu atacă pacea. În familie, în comunitate, în lume, în suflet. Dacă știm acest fapt, că acolo unde este un miros de ceartă este un diavol, să fim mai prudenți și mai hotărâți de a alege pacea. Să ne fie mai ușor a lupta cu răbdare, rugăciune și dragoste.

Diavolul, ştiind că ,,mai buni sunt doi sau trei decât unul“ (Eclesiast 4, 9) şi că ,,unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Domnului, acolo şi Hristos se afla în mijlocul lor“ (Matei 18, 20), luptă contra păcii între oameni și contra posibilităților ca oamenii să se adune sub Duhul Sfânt. Diavolul nu iubește comuniunea, iertarea, pocăința, spovedania, rugăciunea inimii, pacea și smerenia.

,,Diavolul se fereşte de punţile întinse între oameni. De aceea atacă mai ales pe cei ce se sprijină numai pe ei înşişi şi nu simt nevoia unei lucrări duhovniceşti.” (Mitropolitul Hristodoulos Paraskevaidis, Războiul împotriva satanei, Editura Anastasia, 1998, traducere de Ierom. Ştefan Nuţescu)

Diavolul de la început atacă omul, pacea și Biserica lui Hristos. Pe parcursul istoriei omenești mereu apar motive de spor, ceartă, dezbateri, dezbinare, ură. Diavolul vrea oamenii dezbinați, în războaie și ceartă; Dumnezeu vrea ca oamenii să traiască în dragoste și pace. Fiecare om poate alege pentru el. Dar cei care se adăpostesc în Casa Domnului nu vor fi biruiți de răutăți și viclenie. Biserica ne ajută să păstrăm unitatea și comuniunea. Ea ne unește cu Dumnezeu și între noi. Cu cât slăbim legătura dintre noi şi ne izolăm ,,atunci mai ales atacă diavolul, când deja ne-am izolat şi ne-am închis pe noi înşine“, (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 13) Cu cât slăbim legătura cu Dumnezeu, se slăbește legătura între oameni.

Știm că după cuvântul unui proverb, ,,adevărul se arată în discuții” dar în același timp știm că ,,toată cearta de la diavol este”! Ce e de făcut? E bine să luăm aminte:

1. Să nu ne învinuim unii pe alții. Învinuirea reciprocă, răutăcioasă, este opacă în a crea și a iubi.
2. Să știm că ,,fericiți sunt făcătorii de pace, aceia vor vedea pe Dumnezeu”. (Matei 5, 9)
3. Să nu ne înjosim unii pe alții. Nu înjosim pe nimeni.
4. Să nu ne condamnăm unii pe alții. Atât timp cât este absurd să spună cineva că deține adevărul deplin, să nu ne osândim unii pe alții având fiecare la bază propriul său adevăr.
5. Să luam aminte că Hristos spune, în raportul oamenilor unul față de altul: ,,milă voiesc, iar nu jertfă.” (Matei 9, 13) Adică ai milă de om din iubire și nu îl judeca, ca apoi să-l osândești din dreptate. Această părută dreptate este definită de tine și nu de Mila iubirii creștine. Pe primul loc trebuie să fie mila și iubirea ca virtuți dumnezeiești. Iar în altă parte Iisus Hristos spune tot referitor la comportamentul inter-uman, „Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său.” (Ioan 15, 13) Dacă vrei să judeci sau să condamni pe cineva, fii gata mai întâi să-l îmbrățișezi și a fi răstignit pentru el.
6. În orice context, să avem răbdare, precauție, nepărtinire, bunăvoință. Acestea nu ne încurcă a rămâne statornici în Adevăr. Ele nu ne sunt slăbiciune pentru a ne pierde credința.
7. Să nu ne grăbim peste măsură; să nu fim repeziți. Să avem cumpătare, fermitate, bunăvoință.
8. Să ne rugăm sincer ca Dumnezeu să ne dăruiască înțelepciune, dragoste binevoitoare; să ne lumineze mintea, gândul și inima, ale noastre și ale celorlalți.
9. Să avem viață curată trupește și sufletește ca să devenim capabili de a înțelege Adevărul. Această înțelegere se face prin venirea Sfântului Duh în ,,casa curată”, care e trupul nostru. Cel care înțelege, acela să învețe. Fără Duhul Sfânt nu există înțelegere.
10. Să avem în noi rugăciune. Smerită. Continuă. A inimii. ,,Din ce pricină este uimitoare această rugăciune a inimii? Am amintit: Îl numești pe Iisus Domn, iar apoi spui: „miluiește-mă”. Adică te smerești. Cine vrea să fie miluit? Un cerșetor. Te faci cerșetor, te smerești? L-ai omorât pe diavol. Smerenia este opusul lui.” (Sf. Nicon Aghioritul) Și la acest cerșetor vine Împăratul. Deci dacă dezbinarea e de la diavol, dragostea și smerenia adevărată e unirea cu Dumnezeu.
11. Să avem cunoștințe de cauză în discuțiile pe care le purtăm. În cele materiale avem nevoie doar de cunoștințe, din surse veridice și multiple; în cele sufletești, în lucrări duhovnicești, avem nevoie de înțelepciune, de cunoștințe din experiența vieții, de rugăciune, puritate sufletească și smerenie. Mai ales și în deosebi, în discuțiile despre Dumnezeu.
12. Să știm a asculta.
13. Să știm a discerne.
14. Dacă dorim să cucerim suflete: să fie pentru Adevărul-Hristos. Or asta nu se face numaidecât prin discursuri sofisticate, filosofice, neînțelese, violente, dar mai ales prin Harul lui Dumnezeu, prezent și lucrător în sufletele iubitoare de Sfânta Evanghelie. Să cucerim sufletele pentru Hristos, nu pentru a dovedi cuiva ceva.
15. Iubirea nu se obligă.
16. Răzbunarea, dreptatea este a Domnului. A omului este pocăința. A fiecărui om.
17. Omul, fără să știe, poate fi unealtă a diavolului. Și deasemenea, poate fi unealtă a lui Dumnezeu: bici, toiag, mână mângâietoare, ajutătoare, mâna îndrumătoare sau vindecătoare.
18. Inimile sunt împietrite de egoism.
19. Inimile le sfințește Dumnezeu.
20. ,,Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei 18, 7)
21. ,,Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. (Iacov 4, 6; I Petru 5, 5)

Dezbinarea mereu răcește relațiile între frați, între părinți, între soți, între conducători, între oameni, între țări, în popor. Unde nu este smerenie și bunăvoință, este diavolul distrugător al egoismului, al orgoliului, al mândriei.

Astăzi avem multe momente de dezbinare, pe motive de credință, religioase, politice, de sănătate sau alte motive. Pe unii îi grupează ideile lor, alții sunt grupați pe ideile altora. Și doar cei care sunt separați de lumea păcătoasă și adunați în jurul Sfintei Liturghii, sunt cei care au adevărata alegere a vieții. Aceștia nu fac parte din lume și nu participă la teatrul ei, afară dacă funcția și condiția lor nu impune o anumită lucrare concretă publică, numaidecât duhovnicească. Unitatea nu trebuie să fie o adunătură de idei și morale, pentru pace comună – aceasta este chemare vicleană antihristica; unitatea este una, în Biserica Ortodoxă, a lui Hristos, Unicul Care poate dărui Pacea adevărată. Se propagă astăzi o minciună mare a libertății. Este ,,culmea libertății” deoarece în numele libertății: se obligă; în numele adevărului se spun minciuni; în numele păcii fac adunări de pace și nu Îl au pe Hristos în mijlocul lor, pe Cel care dăruiește Pacea.

Avem drepul la observație, dar nu la condamnare. Avem dreptul la analiză, părere, curiozitate, dar nu avem dreptul moral să fim vicleni, să osândim, să fim egoiști. Avem dreptul să fim statornici, dar nu să impunem. Avem drepul de a cunoaște, dar nu avem dreptul de a decide în locul altora. Avem dreptul de a fi statornici, dar statornicia poate fi doar în Adevăr, Care este Hristos-ul evanghelic, Cel Smerit, Curat, Care Și-a vărsat Sângele pentru mântuirea lumii.

,,Dezbinarea este cea mai mare nenorocire a unei societăți” spune Augustin Kandios, Mitropolit de Florina. Pretutindeni vezi dezbinare: şi la sate şi la oraşe. Este dezbinată până şi familia. Femeia nu se supune în dragostea ei bărbatului, bărbatul nu respectă femeia; copiii nu bagă în seamă pe nimeni. Frații se ceartă; soţii nu se înţeleg unul cu altul, iar copiii cu părinţii. Casa, care odată era un rai, o biserică, o mănăstire, acum nu este mai nimic din cauza dezbinării.

Dragilor, să observăm adevărul, să-l căutăm, să-l vedem, să-l rostim, dar nu cu prețul pierderii de suflete. Adevărul care aduce pierderea sufletelor este de la diavol.

Există o singură dezbinare acceptată în Sfânta Evanghelie. ,,Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.” (Matei 10, 34) Și aici este vorba de credincioși și necredincioși; de mărturisirea credinței prin păstrarea ei în toată deplinătatea și lucrarea. În momentul în care ți se propune să faci ceva împotriva credinței ortodoxe, împotriva slavei lui Dumnezeu: să nu faci. Avem exemple pe Sf. Mc. Filoteia, Sf. Mc. Varvara, Sf. Mare Mc. Ecaterina, care și-au iubit părinții, dar mai presus de toate și de toți au iubit pe Dumnezeu. Chiar au fost cazuri când sfinții au fost omorâți chiar de părinții lor pentru credința în Iisus Hristos.

În viața de zi cu zi, veți vedea că unul crede în Dumnezeu și altul nu. Soția e credincioasă și soțul nu. Părinții cred în Dumnezeu, dar copiii ignorează. Fiica este muceniță, dar fratele prigonitor. ,,Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. (Matei 24, 40-41) Cel credincios se va duce în slava lui Dumnezeu, iar cel viclean va fi dat pierzaniei. De această despărțire vorbește Domnul: oile de capre; păcătoșii de drepți; prietenii lui Dumnezeu de protivnicii Sfintei Evanghelii. Și nimeni nu va putea zice în fața Judecătorului-Dumnezeu, ,,Doamne eu am fost rău pentră că el, cutare, a fost rău; m-a provocat să fiu rău. Lumea a fost rea.” Nu dragilor, nu va fi așa!: fiecare va răspunde de faptele lui. Și vă spun adevărat și cu tărie, că fiecare va răspunde pentru faptele lui personale.

Adevărul mereu va fi viu; noi suntem mereu supuși ispitei de a cădea din adevăr și curăție sufletească. De multe ori, exprimările noastre decurg din îngustimea minții noastre, din experiențele eșuate, din trăirea duhovnicească slabă și nu din înțelepciunea dumnezeiască. Să fim binevoitori, cu rugăciune fierbinte unul pentru altul și cu frică de a face viclenie și rău.

Să nu cădem în mreaja cumplită a diavolului: dezbinarea. Să ne ferim de extreme, fanatism, răzbunare. Să nu aducem sminteală. Să fim făcători de pace și să ajutăm oriunde este nevoie, pe fiecare om.

Să ne rugăm pentru pacea lumii. Să fim făcători de pace. Să lucrăm dragostea, rugăciunea și iertarea care unesc oamenii.

Să luăm aminte, Adevărul se descoperă cu adevărat doar prin El Însuși. ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” ne spune Domnul nostru Iisus Hristos.

,,Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.” (Evanghelia după Ioan,  14, 27; 15, 7)

 

Cu doriri de pace, către Domnul rugător,

+ PETRU,

ARHIEPISCOP DE UNGHENI ȘI NISPORENI

19 martie 2022 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni