Cel mai bun lucru este să nu păcătuim, iar dacă păcătuim săsimțim păcatul și să ne îndreptăm. Dacă nu simți păcatul, dacă nu vorbim de el, cum ne vom ruga lui Dumnezeu să ne ierte. Spune dar păcatele tale unul cîte unul, ca să știi pentru care păcate iei iertare de la Dumnezeu și pentru care să-I fii recunoscător Binefăcătorului tău.
Când îl superi pe vreun om, rogi pe prietenii lui, pe vecinii lui și chiar pe slugile lui, chieltui bani, pierzi zile, ducîndu-te la ușa lui rugîndul să te ierte; iar dacă nu te iartă de prima oară mai încerci și iarăși mai încerci până te iartă. Iată așa trebuie să facem de fiecare dată cînd îl supărăm pe Stăpînul nostru, dar noi ce facem când îl supărăm pe Dumnezeu cu ceva, căscăm, ne lenevim, ne îmbătăm, ne desfătăm și căutăm la treburile noastre.
Pentru neglijența și nericunoștința noastră ce i-o arătăm lui Dumnezeu, noi trebuie să fim acoperiți cu pămînt să nu mai vedem soarele. Avem un Dumnezeu atât de bun și ușor de înduplecat, dar noi nu luăm aminte la aceasta și îl mâniem mai mult pe Milostivul Dumnezeu și nu ne pocăim. Și totuși El nu se mânie pe noi, chiar și atunci când primim o pedeapsă oarecare, nu o trimite din mânie asupra noastră, ci cu nădejdea că prin ce noi primim ne vom îndepărta de păcat și ne vom apropia mai mult de el. Să avem dar încredere în mila lui Dumnezeu și să ne pocăim cu toată purtarea de grijă și să nu amânăm pocăința pentru alte vremuri.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
Omilii la Matei
