Mântuirea noastră, după cuvântul Sfântului Petru Damaschin se afla între frică și nădejde, ca să nu avem încredere prea mare în sine și să nu deznădăjduim, ci cu bună nădejde și încredere în mila și ajutorul lui Dumnezeu să ne străduim să ne petrecem viața în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
În concepția oamenilor, calea mântuirii ar trebui să fie o cale neteda, ușoară și liniștită, dar, după cuvântul Evangheliei, calea aceasta este dureroasă și strâmtă. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ – zice Domnul -, n-am venit să aduc pace, ci sabie (Matei 10, 34).
Toată greșeala din partea noastră constă în faptul că nu vrem să ne supunem voii atotbunei Pronii a lui Dumnezeu, care ne arata prin împrejurări calea folositoare sufletului, ci tot căutăm o cale liniștită a noastră, care există numai în vise, iar în realitate pe pământ nu exista; nu toți, ci numai unii vor avea parte de liniște… atunci când li se va cânta: „Cu sfinții odihnește…”
Cuviosul Ambrozie de la Optina
