(câteva gânduri duhovniceşti legate de apariţia coronavirusului)
Oamenii credinţei în orice moment al vieţii, dar mai ales în cele de mare încercare, sunt de mare ajutor. Ştiţi de ce în vremea prigoanelor, mulţi s-au încreştinat? Deoarece atunci a fost o epidemie mare şi chiar şi copiii împăratului se îmbolnăviseră, şi doctorii cei bine plătiţi dispărusera toţi. Şi cine credeţi că îi vizitau pe aceşti copii? Creştinii din închisori. Făceau rugăciuni pentru vindecare şi mulţi se făceau bine. Astfel s-a întins credinţa, din faptele bune ale creştinilor şi din curajul lor. Aici să vă văd cum vă veţi purta! Acum se va învedera care dintre noi, indiferent de poziţia noastră socială, avem credinţă în Adevăratul Dumnezeu şi îl vom vizita pe fratele nostru bolnav ca să îi ducem un pahar de apă.
Sfântul Antim îi îngrijea pe leproşii din Chios în secolul trecut, şi le făcea Sfânta Liturghie şi îi împărtăşea şi nu s-a molipsit de lepră şi a trăit până la 95 de ani.
Bătrânul meu, Evmenie, ucenic al sfântului Nichifor, s-a îmbolnăvit de lepră, aşa a îngăduit Dumnezeu să fie încercat. Şi a mers la spitalul de leproşi Sfânta Varvara din Egaleo (un cartier din Atena). Lepra începuse să îl deranjeze, avea dureri cumplite îmi zicea, dar îşi ţinea mâinile în sus şi zicea: „Hristoase, Îţi mulţumesc pentru Crucea pe care mi-ai dăruit-o! Te rog doar să îmi trimiţi un om care să mă înveţe cum să mă rog!”
Şi i-a trimis Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântul Antim, despre care am amintit mai sus, pe Sfântul Nichifor Leprosul, împreună cu un bileţel pe care scria: „Părinte Sofronie – aşa îl chemă pe sfânt la acea dată – îţi trimit o comoară care să te înveţe ceea ce cauţi. Să îl îngrijeşti şi vei deveni moştenitorul acestei comori”.
Dar iată că s-a găsit şi medicamentul leprei la un moment dat. Stiţi cum s-a găsit? Erau în spital cinci călugăriţe bolnave şi ele de lepră, şi stiţi ce au făgăduit să facă dacă se va găsi medicamentul? Ca să vedeţi cum ar trebui creştinii să abordeze Coronavirusul, lepra şi alte rele. Aceste călugăriţe vedeau cum oamenii leproşi sufereau, aveau dureri, unii dintre ei se sinucideau din cauza disperării, pentru că familiile lor îi respingeau. Şi L-au rugat călugăriţele pe Dumnezeu: „Să se găsească de către un medic smerit medicamentul leprei, şi ne legăm ca în timpul vieţii noastre să nu punem în gură ulei niciodată, nici măcar în timpul Paştelui.” Şi s-a găsit medicamentul. Vedeţi cum intervin creştinii în istoria omenirii? Prin rugăciune, prin jertfa lor, cu postul lor, cu sfinţenia lor şi s-a găsit medicamentul. Ce credeţi că au făcut cele 5 călugăriţe? Şi-au ţinut promisiunea. Eu le-am cunoscut pe toate cinci. Chiar am petrecut o Înviere cu ele. Şi la masă noi am mâncat bucate pregătite pentru Paşti, iar ele au mâncat cartofi fierţi, căci ţineau făgăduinţa pe care o făcuseră lui Dumnezeu. De aceea, când le-am scos rămaşiţele din mormânt, oasele lor răspândeau bună mireasmă. Aceştia sunt sfinţii necunoscuţi. Nu le vom face niciodată icoane. Dar, în faţa lui Dumnezeu sunt sfinţi şi pot să ne ajute dacă le cerem ajutorul.
Sfântul Evmenie – duhovnicul meu – s-a vindecat după ce s-a găsit tratamentul leprei, iar după aceasta s-s legat şi el ca şi cele 5 călugăriţe, să nu mănce ulei toată viaţa. Apoi, chiar dacă s-a vindecat, a rămas în spital ca să-i slujească pe cei leproşi. L-a îngrijit acolo şi pe Sfântul Nichifor, dar i-a îngrijit şi pe ceilalţi bătrâni care rămăseseră în spital şi aşa s-a sfinţit el. Iar acum este în ceruri. Dar vreu să vă spun că, după ce s-a preoţit, îi împărtăşea pe leproşi şi apoi consuma tot ce rămânea în Potir. Asta o zic pentru voi, preoţii, dar şi pentru creştini. Ca să nu ziceţi mâine că vă este teamă să nu vă îmbolnăviţi. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne păzească, nu atât de boală, ci de puţină credinţă şi de puţinătatea sufletului.
Dragii mei, să nu deznădăjduim, acum când a venit, tot prin îngăduiala lui Dumnezeu, această epidemie, Coronavirus, să cerem ajutorul sfinţilor, care au fost de ajutor în diferite epidemii, pe Sfântul Nichifor Leprosul, Sfântul Antim, Sfântul Evmenie, de care am amintit mai sus, dar şi pe toţi sfinţii doctori fără de arginţi şi ajutători în cazurile de boală.
Mitropolitul NEOFIT de Morfou
