Cum să se mântuiască creştinul în veacul al XXI-lea?
Omul, când este la anii tinereţii, doreşte să vadă şi să audă multe lucruri, dar când îmbătrâneşte nu mai este atât de interesat ca atunci când era tânăr. În anii tinereţii, omul trăieşte căutând să afle cât mai multe, dar când îmbătrâneşte vede că toată această căutare este istovitoare. Cel mai bine este ca omul să se păzească din tinereţile sale ca să nu supere pe nimeni, dacă e cu putinţă – căci atunci când supără pe cineva nu mai are linişte din pricina gândurilor. Mai bine este a trăi în pace, decât a trăi zbuciumat!
De aceea, toţi Sfinţii Părinţi care au avut viaţă îmbunătăţită, cu pace şi linişte, toţi spun că desăvârşirea vieţii creştineşti este nemărginita smerenie. Înseamnă că răbdarea ne este cel mai de trebuinţă lucru în viaţă: a răbda şi a ierta tot, a nu primi nicio jignire în inimă…
Dacă cineva a ocărât pe altcineva, a spus un cuvânt tăios cuiva, trebuie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu şi să se împace. Când se va împăca, în inimă i se vor sălăşlui gânduri de pace şi nu va mai fi luptat de gânduri. Iar atunci când omul are gânduri de pace, însăşi mintea sa se păzeşte a nu fi luptată de niciun fel de gânduri faţă de nimeni în această viaţă, căci întotdeauna împărtăşeşte altora gânduri de pace. Când nimeni nu este mâhnit pe mine, atunci simt şi eu pace…
Ce mică a ajuns să fie pentru oameni faţa pământului! Odinioară, pe când nu erau mijloace de transport atât de rapide, era mare faţa pământului! Acum e mică, şi veştile se aud de la un capăt la altul al lumii. În curând si cosmosul va ajunge mic pentru oameni!
Drept aceea, se cade să ne ostenim, cu ajutorul Domnului, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne curăţească de cele rele, de gândurile cele rele – căci cu ce gânduri ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Vedem la oamenii de aici, din lume, că precum le sunt gândurile, aşa le este şi viaţa: de sunt cu pace, linişte, blândeţe, duioşie – înseamnă că astfel le este şi caracterul. Ei întotdeauna au într-înşii gânduri bune, dorinţe bune, şi din ei răzbat astfel de gânduri, omul fiind o fiinţă cu putere cugetătoare.
De aceea şi noi se cuvine, cât ne aflăm în această viaţă, să ne ostenim să fim liniştiţi, cu pace, blânzi, plini de dragoste şi de bunătate; să ne ostenim a păstra mereu în lăuntrul nostru ori ne îmbunătăţim, ori ne înrăutăţim, în funcţie de trăsătura de caracter pe care o desăvârşim.
Vremurile de astăzi sunt din ce în ce mai grele, iar oamenii nu se îndreaptă, nu se îmbunează, le este din ce în ce mai greu – pentru că nu ştiu că noi, oamenii, suntem fiinţe cu putere cugetătoare şi, prin gândurile cu care ne îndeletnicim pe pământ, stârnim de fapt neorânduială. Din pricina acestor gânduri rele, nu avem pace nici noi, nici ceilalţi.
Staretul Tadei
Raiul se dobândeşte aici.
Cum să păstrezi pacea şi bucuria în Duhul Sfânt
