Câte poeme minunate, câte tablouri sfinte, câte predici ziditoare s-au înălţat spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii de oameni, pornind de la dumnezeiescul moment, când Sfântul Apostol Ioan, la Cina de taină s-a rezemat de pieptul Mântuitorului!
Binecuvântat să fie Domnul, Care, dacă a îngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu al pierzării (Ioan 17, 12), din pricina căruia inima lui Iisus să se întristeze şi Duhul Lui să se tulbure, tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iubirii, prin alipirea căruia inima Lui sfântă să se mângâie şi Duhul Lui să se învioreze.
Binecuvântat să fie Domnul, căci dacă Săptămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii, tot ea ne-a descoperit un atât de fericit fiu al dragostei, de la care ne-au rămas cele mai dulci şi mai fierbinţi chemări ale dragostei lui Dumnezeu.
Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi mai mari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte, mai curată, mai alipită de cel nevinovat.
Fiii urii mor de două ori, fiii dragostei nu mor niciodată. De aceea să învăţăm de la Apostolul iubirii să fim mai alipiţi de Domnul! Lipiţi-vă de Domnul, mai ales atunci când se ivesc vânzători şi prigonitori mai înverşunaţi! Nu vă fie teamă că acela care vinde pe Hristos, vă va putea da în mâinile tiranilor şi pe voi! Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă viaţa pentru voi fără Domnul (Filip 1, 21)? Pentru mine a trăi este Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel. Atunci a muri este un câştig. Ce să mai fac cu o libertate fără Hristos? Ce să mai fac cu o Evanghelie fără El? Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har! Viaţa fără Hristos nu mai valorează nimic, dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât veşnicia!
Fericiţi veţi fi când aceste gânduri vor birui în voi josnica teamă pentru trupul netrebnic! Şi fericiţi veţi fi dacă veţi birui în voi frica de a pierde bunurile netrebnice, slava şi viaţa netrebnică ce ar putea să vă rămână, pierzând pe Hristos!
O, Preadulcele meu Mântuitor şi Domn Iisus Hristos, bucuria sufletului meu, mângâierea şi odihna inimii mele, dragostea şi fericirea duhului şi vieţii din mine, fii binecuvântat în veci de veci! Pe pieptul Tău cel plin de dragoste am aflat odihna tuturor zbuciumărilor mele. Pe pieptul Tău am aflat fericirea vieţii mele, lumina veşniciei mele, răsplata tuturor suferinţelor mele! Pe pieptul Tău cel dulce doresc să rămân alipit şi ascultător şi nimic pe lume să nu mă mai poată smulge de acolo, nici binele, nici răul, nici clipa, nici veşnicia!
Preotul martir Constantin Sârbu
Lacrima şi har
