Să căutăm cu tot dinadinsul să fugim de împrejurările care ne duc la păcat, căci dacă fugi de acestea nu cazi nici în păcat. Fugi, dar, frate, de priveliștile cele rele, de vorbirea și întovărășirea cu cei fără rînduială și, mai cu seamă, fugi de vorba și prietenia cu oamenii cu care ai păcătuit trupește; fiindcă, una din două: sau tu trebuie să fugi de ei, sau ei trebuie să se îndepărteze de tine și să-i alungi, dacă-i ai în casă la tine, fie că este slujnica, fie că este argat și – pe scurt – fie că este unul dintr-ai tăi, și prieten. Căci despre aceștia a vorbit Domnul: ,,Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decît tot trupul tău să fie aruncat în gheena” (Matei 5, 29).
Și să nu te încrezi niciodată, zicînd: eu pot să mă întovărășesc cu oameni vătămatori și să nu mă vatăm. Înșelător este gîndul acesta, fiindcă stă scris: ,,Nu te încrede în dușmanul tău niciodată” (Isus Sirah 12, 10).
Și unii dascăli sunt de părere că acel prea înțelept Iosif, dacă n-ar fi fugit din camera stăpînei sale, de bună seamă ar fi căzut în păcat. Cine se teme de primejdie nu va cădea într-însa, dar cine o îndrăgește, acela va cădea: ,,Cel ce iubește primejdia, în primejdie va pieri“ (Isus Sirah 3, 24). Căci cel ce nu fuge departe de păcate, ci merge aproape de ele, cu frică va trăi și de multe ori va cădea într-însele
Sfîntul Ioan Gură de Aur
Cuvîntul 15 la Statui
