Iubiţilor, să fugim de grăirea de rău, căci nu este alt păcat mai cumplit şi mai uşor de făcut decât acesta. Nu vorbiți pe nimeni de rău și nu clevetiți pe nimeni, că amarnic vă păgubiți sufletește prin asta.
Când vorbești de rău pe cineva, e ca și cum ai înfipt dinții în sufletul lui. Și asta e mai grav decât ai mușca direct din trupul cuiva. Pe cât sufletul e mai respectat decât trupul, pe atât muşcătura vorbirii de rău și a clevetirii e mai grozavă,decât mușcătura din trupul cuiva. De aceea, vedeţi să nu vă nimiciţi unul pe altul. Căci clevetirea și vorbirea de rău sfâşie totul, mai rău chiar de cum sfâşie molia hainele.
Urât obicei, într-adevăr, urât obicei să-i învinuieşti numai, pe fraţi, şi să nu te îngrijeşti de îndreptarea lor! Urât și nepotrivit este să dai pe faţă păcatele celor păcătoşi şi să nu-i vindeci.
Clevetind și vorbind de rău tu rănești toată Biserica, căci acei care te ascultă atribuie greşelile de care vorbeşti nu unui sigur membru, ci întregului popor creştin, iar necredincioşii nu vor zice că unul sau altul este un neruşinat şi un desfrânat, sau un ucigaș, ci vor urmări cu clevetirile lor pe toţi creştinii. Astfel se dă ocazie de a blestema pe Domnul: căci dacă trăim cu sfinţenie, numele lui Dumnezeu este lăudat, iar dacă păcătuim, este blasfemiat şi batjocorit.
Iar cei ce sunt vorbiţi de rău nu trebuie să se întristeze. Pentru că cei care sunt vorbiţi de rău nu vor trebui să dea socoteală pentru vorbele care s-au spus despre ei. Cei ce trebuie să se neliniştească şi să tremure sunt oamenii care îi vorbesc de rău pe ceilalţi, căci, mai devreme sau mai târziu, vor fi duşi fără voia lor dinaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu, unde vor da socoteală pentru spusele lor.
Așadar, să nu facem rău semenului nostru nici cu cuvântul, nici cu fapta. Căci Hristos ne-a spus: „Dacă-l vei vorbi de rău sau chiar în tine însuţi, şi atunci vei primi cea mai cumplită pedeapsă”. Chiar dacă este adevărat ceea ce spui, şi atunci vei fi pedepsit! Dumnezeu te va pedepsi nu pentru cele săvârşite de cel grăit de rău, ci pentru cele ce tu le-ai grăit despre el! N-ai auzit că şi fariseul, când a vorbit de rău pe vameş a spus adevărul, a vorbit de păcate cunoscute de toată lumea, n-a dat la ivelă păcatele tăinuite ale vameşului, şi totuşi a primit cea mai mare pedeapsă? Dacă nu trebuie să judecăm şi să osândim păcatele altora, pe care le ştie toată lumea, cu atât mai mult păcatele de care nu suntem siguri.
Sfântul Ioan Gură de Aur,
Sursa: CreștinOrtodox.ro
