Este greu să vorbești despre Maica Domnului, dar este ușor să vorbești cu Maica Domnului!
Când vorbești despre fecioria Maicii Domnului, despre nașterea Fiului lui Dumnezeu din pântecele ei preacurat, simți că toate acestea sunt taine, pe care mintea omului nu le poate cuprinde, ori cât s-ar stărui, mai ales când ești nedesăvârșit în cele duhovnicești. Însă dacă te rogi, dacă vorbești cu Maica Domnului, simți că prăpastia nu este de netrecut, și cu toate că măreția ei este una extraordinară, Maica Domnului coboară foarte aproape de noi, se smerește și vom înțelege tainele legate de ea.
Tot cuvântul pe care noi i-l adresăm, îl primește și este dispusă să se apropie de noi chiar și atunci când poate nu avem probleme foarte mari, dar ca unor copii ne arată că poate să ne ofere sprijinul ei, fără niciun fel de condiționare.
Maica Domnului coboară la noi, să ne putem înțelege cu ea. Maica Domnului primește să i ne adresăm direct, fără cuvinte meșteșugite și fără formulări savante. Dumnezeu a ales-o pe ea care să coboare la noi, așa cum Dumnezeu-Tatăl L-a coborât pe Fiul său în lume ca să ne mântuiască pe noi. Maica Domnului este foarte aproape de tine, trebuie doar să simți că ea coboare la problema ta, la necazul tău, la gândul tău cel bun.
Să avem deci curaj să vorbim cu Maica Domnului, pentru că nu trebuie să spunem mult și veți vedea că Maica Domnului coboară lângă noi! Vă aduceți aminte de nunta din Cana Galileii. Nu era cea mai mare problemă din univers că niște oameni au rămas fără vin. Ea știa să coboare la oameni și să le simtă necazurile. Și când a simțit durerea problemei pe care ei o aveau atunci, le-a spus un cuvânt simplu: „Faceți tot ceea ce vă va spune!”. Așadar, Maica Domnului coboară la noi, pentru ca pe noi să ne ridice la ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi.
Pe Maica Domnului o regăsim între oameni, coborând între ei, cu măreția pe care Dumnezeu i-a dat-o, ca pe oameni să-i ridice. Noi, în teologie, vorbim despre fecioria Maicii Domnului, despre nașterea ei mai presus de fire și că este Născătoare de Dumnezeu. Dar fiindcă ea coboară, au revendicat-o pe ea mamele creștine care mai nasc prunci, pentru că ea este temeiul mamelor care nasc. Și atunci când ne uităm la ea în icoană, o vedem cu Pruncul ei în brațe, Fiul lui Dumnezeu. Am văzut-o participând la nunta din Cana Galileii și ea devine astfel temei familiilor creștine, deși n-a cunoscut bărbat, ci sălășluirea lui Dumnezeu în pântecele ei s-a făcut de la Duhul Sfânt. Dar cu toate acestea coboară și devine model sau pildă pentru familiile creștine. Or, prin stihul acatistului de la Sărbătoarea Adormirii sale, cântăm, ca să conștientizăm și să avem nădejde și bucurie duhovnicească, întrucât, prin Adormirea ei, nu ne-a părăsit, căci doar așa și cântăm: „Bucură-te cea plină de har, care întru adormirea ta, nu ne lași pe noi”.
Material selectat de
Înaltpreasfințitul PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
Sursa: Cuvânt Ortodox
