În perioada Sfântului și Marelui Post, rugăciunea Sf.Efrem Sirul se rostește de mai multe ori, în cadrul slujbelor bisericești, dar și în particular. Fără îndoială, când Sfânta Biserică a așezat această rugăciune în cultul ei, a avut în vedere marea bogăție de cugetări și sințăminte folositoare pentru nevoile noastre duhovnicești, ce se cuprind în ea.
Această rugăciune, Sf.Efrem a scris-o după mulți ani de pustnicie, nevoință, post și rugăciune, ajungând după duh și fapte înger în trup, numărat fiind printre marii sihaștri și apărători ai credinței, împodobind vechea Biserică creștină. Astfel, vedem că această rugăciune a izvorât dintr-o minte luminată și-o inimă purificată, plină de focul dragostei către Dumnezeu și aproapele. Chiar dacă este scurtă, prin această rugăciune ne sunt înșiruite cele mai mari virtuți, care vin să împodobească sufletul creștin.
De luat aminte este că Sf.Efrem, după ce s-a smerit, mai întâi pe sine în fața lui Dumnezeu ca un rob adevărat, numindu-L Domn și Stăpîn al vieții, se roagă mai apoi ca să îndepărteze de la el patimile cele vătămătoare de suflet: duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert. Iar după aceasta cere de la Dumnezeu să-i dea în inima curățită de patimi : duhul curăției, al smereniei, al răbdării și al dragostei. De aici observăm că suntem datori să ne curățim, mai întâi sufletul și inima, de pofte și patimi, ca mai apoi Dumnezeu să pună virtuțile într-un pămînt bun ce vor rodi mai apoi, fapte bineplăcute. Căci, încercând să pui semințe bune pe un ogor plin de tot felul de mărăcini, nu va aduce rodul bun și așteptat, ci doar după ce-l vei curăți, semința va rodi bine.
Sf. Efrem ne arată că cel mai primejdios, în calea nevoinței, pe perioada Sfâtului post, dar și în afara postului, este duhul trîndăviei. De aceea, el se roagă lui Dumnezeu, ca mai întâi să-l izbăvească de acest duh, căci izbăvit fiind de trândăvie, va putea săvârși şi împlini, cu râvnă și dragoste, faptele cele bune și sfintele porunci.
În încheierea rugăciunii sfântul accentuiază importanța vederii propriilor păcate și neosândirea aproapelui prin cuvintele: Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd păcatele mele și să nu osîndesc pe fratele meu.
Deci, prin această frumoasă şi umilincioasă rugăciune, ni se arată ce preocupări trebuie să avem fiecăruia dintre noi, pe perioada Sfântului Post, adică să ne smerim, să ne curățim sufletul, să dobândim virtuți și să ne împăcăm cu aproapele, iertând tot ce avem împotriva lui, ca și Dumnezeu să ierte ale noastre fărădelegi și nelegiuiri. Iar ca aceste îndemnuri ale rugăciunii Sfântului Efrem, să fie cât mai vii în mintea și inima noastră, să o rostim cât mai des și cu cât mai multă evlavie, însoțită de metaniile respective şa cum se cuvine.
Preasfinţitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
