Sf. Părinți ne spun că, întâi de toate, să folosim în pravila noastră rugăciunile rânduite de Biserică. Există uneori dilema: „Să mă rog cu cuvintele mele sau cu cuvintele rânduite de Biserică?” Ne rugăm și cu cuvintele acestea din urmă, deoarece conțin plinătatea rugăciunilor de cerere. Când mă rog, mă rog pentru cele de care nu pricep că am nevoie. Atunci când preotul spune: „Vie Împărăția Ta!”, cui îi va trece prin minte că prima cerere a creștinului este venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ? Dar, dacă va domni Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, atunci toți oamenii vor fi fericiți.
Însă, din cauza nevoilor zilnice, nu ne trece prin minte acest lucru. Primul lucru este: „Să le fie bine copiilor mei!” Nimic altceva! Așadar, Biserica propune primele rugăciuni de cerere, iar apoi spune: „Da, vorbește-I Domnului, spune-i ce ai pe suflet!” Oamenii de dinaintea noastră aveau o rugăciune aparte, îmi amintesc că și mama mea spunea: „Ai grijă de toți copiii de pe pământ, și pe urmă de ai mei!” Vedeți, purtarea de grijă pentru comunitate era mai presus de grija personală! E foarte important caracterul comunitar! Apoi, să-I vorbești lui Dumnezeu cu cuvintele Tale!
Realizez faptul că, și eu și acei oameni, nu am priceput puterea rugăciunii. Când spune Hristos că putem spune, prin credință, muntelui să plece în mare, se referă la rugăciune, nu la puterea fizică a omului. Nu a spus că omul are atâta putere încât poată mișca muntele din loc. Prin rugăciune o va face! Nu am priceput că rugăciunea e atotputernică! Nu am înțeles cum lucrează rugăciunea! Eu vă voi spune, nu neapărat din experiența mea sau pentru că știu asta, ci pentru că cunosc aceasta de la oameni care au trăit-o.
E ca și cum ai lua o mașinărie nouă și te-ai întreba dacă funcționează. Vă voi spune cu mâna pe inimă că funcționează. Dacă ridici receptorul și-I spui Domnului: „Nu mă simt bine! Nu mă simt bine! Nu știu ce vei face, însă nu mă simt bine!” Vă informez că funcționează. Nu știu cum, nu știu de ce, însă Dumnezeu nu are nevoie să audă acest lucru, noi avem nevoie! Noi să pricepem cât suntem de limitați! Știți, în vremea noastră se idolatrizează puterile oamenilor: „Sprijină-te pe tine însuți, stai pe picioarele tale!” Însă, tot ce pățim e din această pricină: ne-am încrezut prea mult în noi!” Schimbă-ți gândul!
Sprijină-te și pe Dumnezeu! Spune-I: „Voi face și eu ceea ce pot, și Tu să faci ceea ce eu nu pot.” Nu am spus că voi sta cu mâinile în sân. Însă nu pot face cele cu neputință! Voi face ce îmi e la îndemână.
Dacă am putea aduce împreună rugăciunea și studiul cuvântului lui Dumnezeu, atunci am avea un dialog deschis deplin lucrător. Vorbim prin rugăciune lui Dumnezeu, iar El ne răspunde prin studiu. Noi nu suntem sfinți, ca să-l auzim pe viu prin intermediul îngerilor, Îl vom auzi însă prin cuvântul Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți.
