Toţi îşi închipuie că sunt creştini dacă au mărturisit credinţa în Hristos şi au câteva virtuţi mărunte; puţini sunt însă adevăraţii creştini, şi anume aceia care sunt bogaţi în Duhul Sfânt şi ale căror suflete sunt împodobite cu odăjdiile harismelor cereşti, aceia pentru care creştinismul nu-i doar mărturie în cuvinte şi o simplă credinţă, ci creştinism înseamna puterea şi lucrarea Duhului Sfânt; sunt aceia care, fără încetare pipăie cu mâinile sufletului cunoaşterea tainelor Duhului Sfânt; aceştia sunt ade­văraţii creştini.

Să ne străduim, rugându-L pe Domnul cu o credinţă lipsită de îndoială, să dobândim Duhul făgăduit, căci acesta-i făcătorul de viaţă al sufletului. Dacă cerşetorul, ca să-şi capete pâinea pentru trup, nu se ruşinează să bată la poartă şi să cerşească stăruitor, iar când nu primeşte, intră în curte şi cu mai multă neruşinare cere pâine, o haină sau o pereche de sandale, iar dacă n-a primit nimic, nu pleacă, chiar de l-ar alun­ga, cu cât mai mult noi care cerem să primim pâinea cea adevărată şi cerească spre împuternicirea sufletului, noi care dorim să ne îmbrăcăm în veşmintele cereşti ale luminii şi să poftim să încălţăm sandalele Duhului pentru liniştirea sufle­tului nemuritor, noi, deci, în ce chip se cuvine oare ca neînc­etat, cu îndrăznire, cu credinţă, cu dragoste şi îndelunga răbdare să batem la dumnezeiască poartă a lui Dumnezeu şi să cerem cu toată stăruinţa să ne învrednicească de viaţa veşnică.

Să ne apropiem de El, uşa cea duhov­nicească, să batem ca să ne deschidă, să cerem pâinea vieţii, zicându-i: „Dă-mi Doamne pâinea vieţii ca să viez că, fiind groaznic constrâns de foamea răutăţii, mă sfârşesc. Dă-mi haina cea luminoasa a mântuirii, ca să-mi acopăr ruşinea sufletului, căci gol fiind, sunt lipsit de puterea Duhului Tău şi lipsit de bunul simţ din pricina ruşinoaselor patimi. Am căzut în mâinile tălharilor care m-au rănit cumplit, m-au lăsat aproape mort, m-au dezbrăcat, luând totul de la mine. Tămăduieşte-mă şi-mi dă iarăşi sănătatea, căci duşmanii mei, tălhari înverşunaţi, m-au lăsat legat şi aproape mort.”

Fericit sufletul care se roagă astfel, cu stăruinţă şi cu credinţă, căci acestuia i se va pregăti veşnica însănătoşire şi vindecare şi, se va răzbuna pe vrăjmaşii lui, adică pe patimile păcătoase, căci credincios este Domnul, Care a făgăduit, El Care ne va da ceea ce am cerut.

Sfântul Macarie Egipteanul

21 de cuvântări despre mântuire

Editura Luminatorii lumii, 2001

1 februarie 2017 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni