În regiunea Mweka, undeva în mijlocul Congoului, erau doi preoți, Părintele Kirillos și Părintele Alexandros, care făceu parte din Misiunea Ortodoxă a Greciei în Africa. Ei aveau o singură biserică, cea a Sfântului Mucenic Gheorghe. La sate erau colibe de pământ unde se slujea Sfânta Liturghie, astfel că Părintele trebuia să slujească cu rândul. Pe acolo se circula cu bicicletele, acesta este singurul mijloc de transport existent. Așadar, Părintele Alexandros și-a luat bicicleta și s-a dus într-un sat.
Când a ajuns, creștinii ortodocși de acolo au venit și i-au spus că în acel loc se găsește un mare vrăjitor, care omoară pe oricine vine acolo. Zice Părintele Alexandros: Mie mi-a dat poruncă Episcopul, trebuie să fac ascultare: să fac spovedanie, să slujesc Liturghia și să vă împărtășesc.
Nu după multă vreme apare și vrăjitorul: Ce treabă ai aici, în satul meu? Ridică-te și pleacă. (În sate, în păduri, acolo există vrăjitori de diferite feluri.) Continuă, așadar, vrăjitorul: Ești tânăr, pleacă, să nu te omor. Părintele Alexandros i-a zis: Dumnezeul meu este adevărat, dacă va voi să mor, voi muri, nu depinde de tine. Eu voi face ascultare Bisericii, Episcopul mi-a poruncit să vin să spovedesc, să slujesc Liturghia și să împărtășesc, să întăresc duhovnicește.
Vrăjitorul i-a zis iarăși: Ești tânăr, pleacă, să nu mori precum a murit protestantul, precum a murit catolicul care a venit să slujească aici, căci așa te voi omorî și pe tine. Părintele Alexandros i-a răspuns: Am credință în Dumnezeul meu, este Dumnezeul cel Adevărat și el mă va ocroti. Dacă voiește să mă ia, mă va lua din viața aceasta, facă dar ce voiește. Eu fac ascultare de Biserică și de cel ce m-a trimis, de Episcop.
Nu s-a temut, iar a doua zi de dimineață s-a dus la coliba de pământ pe care o avem acolo și a început Utrenia. A venit și vrăjitorul cu făcăturile lui și s-a așezat jos în coliba-biserică. A venit cu vrăjitoriile lui, cu gândul să-l omoare pe preot. S-a adunat tot satul, iar acolo sunt protestanți, catolici, diferiți animiști etc., ca să vadă cum va muri preotul ortodox. Părintele Alexandros și-a văzut, în pace, de slujbă, de Utrenie, a început Liturghia, iar celălalt stătea jos și-și săvârșea vrăjile.
În vremea Intrării Mari, când să pună Sfintele Daruri pe Sfânta Masă, aude un zgomot teribil, spunea el, ca de butoaie mari care cad. Nu le-a dat importanță, știind că multe sunt meșteșugirile diavolului acolo, continuând nevătămat Sfânta Liturghie. Ajungând la momentul prefacerii Cinstitelor Daruri, a auzit un zgomot și mai grozav, și l-a auzit întreaga lume de acolo, dar iarăși nu i-a dat atenție. Când s-a întors să binecuvânteze la „Și să fie milele Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu noi cu toți”, a văzut că în biserică mai rămăseseră doar ortodocșii, toți ceilalți lipseau, inclusiv vrăjitorul. Încheind Liturghia, i-a întrebat apoi pe credincioși ce s-a întâmplat, ce a fost cu zgomotele ce se auziseră?
– La Intrarea Mare, îndată ce ai intrat în altar, vrăjitorul a căzut jos. L-au luat și l-au dus la spital. Știm că este rău bolnav acum.
Ceilalți, neortodocșii, văzându-l pe mag căzut, se înfricoșaseră și plecaseră. Și pentru că terminase, Părintele Alexandros și-a luat bicicleta și aplecat înapoi în orașul Mweka.
Ajungând acasă, l-a întâmpinat preoteasa: Părinte, toată seara am văzut asta și asta și asta, și i-a povestit toate cele ce se întâmplaseră cu vrăjitorul. Iar vrăjitorul a murit.
– Nu, zise Părintele, eu știu că e bolnav. După puțină vreme, însă, a venit cineva din enorie cu bicicleta și i-a anunțat că vrăjitorul murise la cabinetul medical în vremea prefacerii Cinstitelor Daruri.
Înțelegeți, așadar, puterea dreptei slăviri și modul în care Dumnezeu își arată purtarea de grijă față de preoții ortodocși de acolo și față de credincioșii ortodocși.
