Înşelându-se cu rodul oprit în rai, Adam şi Eva au lăsat moştenire pierzătoare, înşelătoare neamului omenesc – toată înşelăciunea şi minciuna pământească, toată deşertăciunea, toată nebunia păcatului, şi înainte de toate însăşi femeia a fost făcută obiect al înşelăciunii, poftei şi batjocoririi de către bărbaţii nelegiuiţi!
Vrăjmaşul diavol, care a înşelat pe Adam şi Eva prin pomul oprit, înşală până acum pe toţi oamenii cu toate împătimirile lumii şi vieţii – cu mâncarea, cu băutura, cu patima desfătării trupeşti şi celelalte patimi. Iată cât de largi şi adânci sunt urmările păcatului!
Cât de scârbos este păcatul, oricare ar fi el, pentru Domnul Cel Atotsfânt! El e o urâciune, care desparte de Dânsul sufletul care păcătuieşte. De aceea şi apostolul Pavel ne spune: „Socotiţi-vă pe voi morți a fi păcatului şi vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 11).
Păcatele despart de Dumnezeu sufletul, cufundă sufletul în stricăciune şi în moarte, îl orbesc, îl aruncă în robie ruşinoasă – în nebunie! În fiecare clipa trebuie să stăm de strajă, să luptăm cu păcatul şi cu vrăjmaşul: să priveghem şi să postim, să ne rugăm şi să cugetăm la Dumnezeu, să plângem pentru noi înşine şi pentru ceilalţi care pier neîncetat şi pretutindeni, căci pretutindeni cursele vrăjmaşului sunt întinse spre pierzare, pretutindeni vânează pe cel necercat, vânătorul cel viclean nu stă degeaba nici o clipă. Priveghează, suflete, roagă-te, luptă-te, scapă de cursele vrăjmaşului.
Vrăjmaşul mântuirii noastre rămâne, iată, de aproape opt mii de ani credincios sistemului său viclean, pierzător, ca să vâneze oamenii spre pierzare prin toate smintelile şi patimile spurcate. Şi pe câţi oameni lipsiţi de credinţă, trufaşi, vicleni şi răi nu i-a pierdut şi nu i-a surpat în iad, oameni din toate popoarele, limbile, stările, vârstele, bărbaţi şi femei deopotrivă!
Sfântul Ioan de Kronstadt
Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare
Editura Sophia, Bucureşti, 2002
