Iubiţi credincioşi,
În cărţile de învăţătură bisericească găsim adesea spunându-se că Sfânta Împărtăşanie era numită de poporul evlavios Paşte sau Înviere. De ce oare spuneau înainte credincioşii aşa? Deoarece „Paşte” înseamnă lăsarea păcatelor și viața veşnică. Iar noi ne împărtăşim, aşa cum rostim într-o rugăciune: „Spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.”
Sfântul Ioan Gură de Aur clarifică acest fapt spunând că doar dacă te împărtășești cu vrednicie sărbătorești Paştele. Altfel, chiar și de Paști de te vei împărtăși, nu vei prăznui Paştele. Şi chiar dacă astăzi, când nu este Paştele, te împărtăşeşti cu suflet curat, prăznuiești cu adevărat Paştile!
În de Joia Mare, Biserica sărbătorește „naşterea” Sfintei Împărtăşanii, și, legat de aceasta, se citește în cadrul Sfintei Liturghii un pasaj din Epistola trimisă de Sfântul Apostol Pavel creștinilor din Corint, fiii lui duhovniceşti. Între altele, el le scrie: ,,Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevred nicie osândă îşi mănâncă și bea, ne socotind Trupul Domnului. De aceea mulți dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (I Corin teni 11, 27-30).
Însă corintenii nu făceau asta şi se împărtășeau oricum, necinstind Trupul lui Hristos. Apoi se întrebau de ce oare cad în atâtea boli grave, uneori chiar de moarte. Iar Sfântul Apostol Pavel și le explică că toate acestea se întâmplă deoarece se împărtăşesc nu cun se cuvine. Oare nu e şi pentru noi acest cuvânt apostolicesc? Oare nu cumva şi asupra noastră sunt atâtea nenorociri şi boli, tocmai că nu ne împărtăşim cum trebuie şi când trebuie?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune următoarele cuvinte de luat aminte: „De multe ori, Dumnezeu îl trimite pe satana la cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie, pentru a-i chinui. Când auzi deci că au loc boli, accidente, morți, se întâmplă exact din acest motiv!” Iar cel ce se împărtăşeşte cu vrednicie, Sfântul Trup şi Sânge, i se fac izvor al multor daruri și, desigur, și vindecare de boli.
Un Sfânt Părinte spunea: „Cel ce se împărtășește cu nevrednicie Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu.”
Dostoievski, în cartea sa Jurnal de scriitor, redă pe scurt următoarea întâmplare.
Era în Postul Mare, când un tânăr a luat Sfânta Împărtăşanie, a pus-o pe un par şi a luat puşca, gata să tragă. Brusc, s-a arătat înaintea lui Iisus cel răstignit, iar tânărul a căzut ca mort, rămânând în nesimțire.
Ceea ce a încercat să facă tâ nărul, să împuşte împărtăşania, o facem şi noi de fiecare dată când ne împărtăşim fără vrednicie. Împuşcăm, aruncăm gloanțe sau batem cuie în trupul lui Hristos. Exagerez? Ceva si milar spune și Sfântul Apostol Pavel: „cei ce păcătuiesc Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 6, 6).
Sfântul Ioan spunea de multe ori păstoriților săi: ,,Cei care se împărtăşesc pur şi simplu, din întâmplare, din obişnuinţă, se vor supune aceleiaşi pedepse cu cei care L-au omorât pe Hristos. Iar cei care se împărtășesc cu nevrednicie cu cinstitele Taine sunt osândiți asemenea ucigașilor lui Hristos.” Astfel, se cuvine de luat aminte la sfaturile mântuitoare ale învățătorilor Bisericişti, care spu: ,,Să ne curățim pe noi înşine pe toate părțile și astfel să ne împărtăşim.”
Împărtăşirea primită de cel care rămâne în păcate „nu este împărtăşire, chiar de ne-am împărtăşi de nenumărate ori, ci osândă și pedeapsă și agravare a pedepsei”.
Un alt Părinte Bisericesc spunea, de asemenea foarte înfricoşător: „Cel mai ușor mod prin care diavolul îl stăpânește pe creștin este participarea cu nevrednicie la Sfânta Împărtăşanie.”
Frate creştin şi soră creştină,
Iei tu aminte la gândurile tale? Iei aminte la gura ta? Nu vorbeşti cuvinte murdare şi necuviinioase, nu bârfeşti, nu judeci, nu osândeşti? Eşti cu luare aminte la ochii tăi sau privești imagini dezgustătoare pe internet sau la televizor? Eşti cu luare aminte la urechile tale, sau asculți cuvinte sau cântece necuviincioase?
Nu cumva ți se strânge mâna când trebuie să faci milostenie? Nu cumva mănânci până te umfli? Nu cumva îți faci rugăciunile de dimineaţă pe fugă, deseori încurcandu-le, dar apoi îți bei în tihnă cafeaua? Seara, nu tot pe fugă îți faci rugă ciunea, și apoi te arunci în pat?
Dacă vrei să te foloseşti de puterea Sfintei Împărtăşanii, luptăte duhovniceşte, taieţi micile păcate: mânia, judecarea, lăcomia pântecelui; ia aminte la urechile tale, la ochii tăi și mai ales la limba ta.
Pentru a înfrunta boala păcatului este nevoie și de străduința ta proprie. Iată un exemplu cutremurător: Petru și Iuda. Amândoi s-au împărtășit. Primul s-a lepădat de Hristos, iar al doilea L-a trădat, deși luaseră amândoi Sfânta Împărtăşanie. Sfânta Împărtăşanie nu l-a oprit nici ре Iuda de la trădare și sinucidere, și nici pe Petru de la lepădare de Hristos, tocmai pentru că ei nu s-au străduit.
Repet şi eu cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Insist și strig cât pot de tare: cel ca re are duşmănie în inima lui să nu se apropie de Sfânta Împărtășanie! Deci, dacă ai duşmănie, să nu te împărtăşeşti. Vrei să te împărtășeşti? Împacă-te! Un singur duşman trebuie să avem: pe diavolul. Cu el niciodată să nu ne împăcăm.”
Mai demult, când evlavia era mult mai vie, mamele și bunicile noastre, şi chiar majoritatea credincioşilor, nu îndrăzneau să se împărtăşească, dacă nu se împăcau cu aproapele. De aceea mergeau din vecin în vecin, cerând de la toți iertare. Acest obicei a dispărut, însă nu în seamnă că putem să ne împărtășim neîmpăcaţi. Suntem obligaţi deci, înainte de a ne împărtăși, să ne rugăm pentru toți cei care ne-au întristat şi pentru toți cei pe care noi i-am întristat, iertându-i din adâncul inimii noastre, dacă dorim ca şi noi să dobândim iertare de păcate, mântuirea sufletului şi vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti.
Aşadar, fiind acum la început de cale a Postului Mare, când majoritatea credincioşilor obişnuiesc să se împărtăşească cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, să luăm aminte la sfaturile mântuitoare ale Sfinţilor Părinţi şi la Învăţăturile Sfintei Scripturi, dar şi la îndemnurile părinteşti ale slujitorilor şi duhovnicilor, ca într-adevăr, împărtăşindu-ne să nu atragem şi mai mult, prin neglijănţă, mânia lui Dumnezeu asupra noastră, dar să dobândim folos duhovnicesc şi trupesc, prin pregătire cuviincioasă şi mai ales împărtăşirea „cu frică, cu crdinţă şi dragoste”, din Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisis Hristos.
Preasfinţitul PETRU,
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
