Prin post omul își arată intenția sa cea bună. Face din mărime de suflet o asceză și Dumnezeu îl ajută. Dacă însă se silește pe sine și spune: „Ce să fac? Este vineri și trebuie să postesc”, atunci se va chinui. În timp ce, dacă ar înțelege folosul postului și ar posti, s-ar bucura gândindu-se că în această zi Hristos a fost răstignit. „Nici apă nu I-au dat să bea, ci oțet (Mt. 27, 34), iar eu să beau apă toată ziua?”. Dacă va spune aceasta, atunci va simți înlăuntrul său o bucurie mult mai înaltă decât a celui care bea cele mai bune răcoritoare.
Și uită-te, mulți mireni nu pot posti nici măcar o Vinere Mare, dar în fața Ministerului pot face, dintr-o încăpățânare, greva foamei ca să obțină ceva. Acolo diavolul îi încurajează. Iar alții, atunci când vine Paștele, cântă: Hristos a înviat! cu toată puterea lor, de bucurie că vor mânca bine. Unii ca aceștia seamănă cu iudeii care voiau să-L facă pe Hristos împărat, pentru faptul că i-a hrănit în pustie (In. 6, 5-15).
Vă aduceți aminte ce spune Prorocul? Blestemat este cel care face lucrurile Domnului cu lenevire (Ier. 31, 10). Altceva este atunci când cineva are dispoziție să postească, dar nu poate, pentru că, dacă nu mănâncă, îi tremură picioarele, cade jos – adică nu-l ajută trupul, sănătatea sa etc. – și altceva este să ai putere și să nu postești.
Astăzi a venit o femeie amărâtă, în vârstă cam de cincizeci și cinci de ani, care plângea fiindcă nu putea să postească. Bărbatul ei a părăsit-o, copilul l-a pierdut într-un accident, mama i-a murit, și astfel a rămas singură. Nu are nici casă, nici masă, ci o cheamă când o femeie, când alta pe la casele lor ca să lucreze câte ceva. „Părinte, mi-a spus sărmana, am o mare greutate pe conștiință pentru că văd că nu fac nimic. Și ceea ce e mai rău decât toate este că nu pot posti. Mănânc tot ceea ce mi se dă. Uneori miercurea și vinerea îmi dau mâncare de post, dar adeseori îmi dau de dulce și sunt nevoită să mănânc, pentru că altfel mă istovesc repede și nu mai pot sta în picioare”. „Mănâncă, îi spun, de vreme ce nu ai curaj!”. Fiecare trebuie să se supravegheze pe sine și dacă va vedea că nu rezistă la post, să mănânce puțin mai mult. Măsoară-te pe tine însuți! spune Sfântul Nil Ascetul. (Sfântul Nil Ascetul, Despre cele opt duhuri ale răutății)
Cuviosul Paisie Aghioritul,
Viața de familie
