Munca preotului este la fel cu munca unui om care ar încerca să conducă şi să îmblânzească o fiară cu multe feţe şi cu multe chipuri, alcătuită din multe fiare, şi mai mari şi mai mici, şi mai domestice şi mai sălbatice. Negreşit grea i-ar fi munca acestui om şi nu mică lupta ca să stăpânească un animal cu o fire atât de neobişnuită şi atât de ciudată, de vreme ce fiarele care intră în alcătuirea acestui animal nu preferă toate nici aceleaşi glasuri, nici aceeaşi hrană, nici aceleaşi mângâieri, nici aceleaşi fluierături, nici acelaşi fel de tratament, ci unora le place sau le displace una, altora alta, dupa firea şi deprinderea fiecareia.
Ce ar trebui să facă purtătorul de grijă al unui astfel de animal? Ce altceva decât că ştiinţa cu ajutorul careia conduce acest animal să fie multiplă şi variată! Ce altceva decât să dea fiecăreia din fiare îngrijirea potrivită cu firea ei, să o conducă bine şi să o păstreze sănătoasă! Tot aşa şi trupul acesta obştesc al Bisericii este alcătuit din oameni cu multe şi variate feluri de purtare şi de gândire, întocmai ca animalul alcătuit din mai multe animale deosebite ca fire între ele. De aceea, preotul trebuie neapărat să fie simplu şi unitar, potrivit cu spiritul de dreptate pe care trebuie să-l aiba în toate, dar şi multiform şi variat, potrivit cu firea deosebită a fiecărui credincios, iar în cuvânt destoinic şi folositor tuturora.
Sfântul Grigore Teologul
Despre preoţie
Editura Sophia, Bucureşti, 2004
