Evanghelia duminicii a III-a după Cincizecime, reprezintă o stăruitoare chemare din partea Mântuitorului ca, mai înainte de a ne îngriji de cele ale trupului, să căutăm ceea ce-i este cel mai mult de trebuinţă sufletului: împărăţia cerurilor.
„Grijile vieţii” nu se referă numai la cele de trebuinţă vieţii de aici, sub aspect material, ci şi la cele viitoare, fiind invitaţi, astfel, să ne îngrijim cu deosebire de cele sufleteşti. Trebuie să ne preocupe acele griji, materiale şi spirituale, care ne călăuzesc pe drumul mântuitor al cerului. Se spune adesea că „omul este ceea ce gândeşte”, sau „omul este ceea ce mănâncă” etc. Afirmaţii valabile, fiecare în felul ei. Am adăuga, însă: „Omul este rezultatul grijilor sale!”. Iar potrivit principiului că „în viaţă găseşti ceea ce cauţi”, credem că natura grijilor ne caracterizează într-o foarte mare măsură.
Preocupaţi doar de cele trecătoare, suntem veşnic frământaţi, panicaţi, nemulţumiţi, cu un cuvânt, nefericiţi. Ne îngrijim de cele ale sufletului, fără a neglija, desigur, cele strict necesare trupului, suntem liniştiţi, împăcaţi, mulţumiţi, cu alt cuvânt, fericiţi, încă din lumea aceasta, nu doar în cea făgăduită.
Pe lângă toate celelalte Mântuitorul ne îndeamnă în evanghelia de azi să nu fim duplicitari, cu două feţe, să zicem una şi să facem două. Să ne declarăm, adică, fii ai lui Dumnezeu, să părem a fi interesaţi de cele sufleteşti, iar în ascuns să ne preocupe banii, funcţiile, mâncarea, hainele luxoase şi altele asemenea.
„Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea… . Căci pe toate acestea le caută şi păgânii…”. Din capul locului trebuie să înţelegem că Mântuitorul nu îndeamnă la pasivitate, lene, nemuncă. Ne atrage atenţia să nu ne preocupăm, însă, peste măsura cuvenită de cele ale trupului, aşadar spre observarea unui echilibru firesc între grija pentru suflet şi cea pentru materie.
Sufletul trebuie să fie stăpân pe trup, nu invers. Căci în gândirea sfinţilor părinţi trupul este o bună slugă, dar un rău stăpân. Un stăpân care nu mai face voia Domnului, ci a Celui Rău. Căci spune Avva Pimen din Pateric: „Toate cele peste măsură, sunt ale dracilor!”.
Iov a fost bogat, dar nu a fost rob lui Mamona; nu era stăpânit de Mamona, ci-l stăpânea; era stăpân, nu rob. Stăpânea toate averile lui, ca şi cum ar fi fost administratorul unor averi străine. Nu numai că nu răpea averile altora, ci chiar pe ale sale le dădea celor nevoiaşi”.
Înţelegem, aşadar, că „a nu purta de grijă ce vom mânca şi ce vom bea”, înseamnă a nu ne preocupa excesiv, peste măsură, egoist, de cele de pe pământ, ignorând aspiraţiile cereşti ale sufletului. Nu a ne lăsa în „voia soartei”, cum se spune, adică a nu munci, aşa cum din păcate înţeleg unii semeni de-ai noştri.
Iubiţii noştri fraţi, din evanghelia acestei duminici reţinem, în concluzie, că pământeni fiind, purtători de trupuri, ne putem îngriji de cele materiale atât cât este necesar pentru un trai decent, sănătos, echilibrat, dar căutarea noastră prioritară se va îndrepta mereu spre cele ale sufletului, bine ştiind că sufletele noastre năzuiesc spre Dumnezeu din ceruri, Care ne aşteaptă cu dragoste părintească întru împărăţia Sa.
Pr. Vasile Gordon
