Dorul întins întreg spre Dumnezeu, leagă pe cei ce-l au, cu Dumnezeu şi întreolaltă. Mintea, care a dobândit dragoste duhovnicească, nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea. Cel ce binecuvintează cu gura, dar dispreţueşte cu inima, ascunde făţărnicia sub chipul dragostei. Cel ce a dobândit dragoste, rabdă fără să se turbure supărările şi suferinţele ce-i vin dela duşmani.
Singură iubirea uneşte zidirea cu Dumnezeu şi făpturile întreolaltă în acelaş cuget. Dragoste adevărată a dobândit acela care nu sufere bănueli şi vorbe împotriva aproapelui. Cinstit în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor este acela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei. De dragostea nefăţarnică ţine cuvântul adevărat, pornit din conştiinţa cea bună. Cel ce aduce fratelui la cunoştinţă ocările altuia, ascunde pisma sub înfăţişarea bunăvoinţii. Precum virtuţile trupeşti îşi atrag slava dela oameni, aşa cele duhovniceşti, pe cea dela Dumnezeu. Dragostea şi înfrânarea curăţesc sufletul, dar mintea o luminează rugăciunea curată.
Bărbat puternic este acela care alungă păcatul prin făptuire şi cunoştinţă. Cel ce a dobândit nepătimirea şi cunoştinţa duhovnicească, a aflat har la Dumnezeu. De vrei să birui gândurile pătimaşe, câştigă înfrânarea şi dragostea faţă de aproapele. Păzeşte-te de neînfrânare şi ură, şi nu vei întâmpina piedică in vremea rugăciunii tale. Precum nu se pot vedea aromate în mocirlă, aşa nici bunămireasma dragostei în sufletul celui ce ţine minte răul. Stăpâneşte cu vitejie mânia şi pofta şi te vei izbăvi de grabă de gândurile rele. Slava deşartă o stingi făptuind în ascuns; iar mândria o izgoneşti nedispreţuind pe nimeni. De slava deşartă ţine făţărnicia şi minciuna, iar de mândrie, părerea de sine şi pisma. Povăţuitor este acela ce se stăpâneşte pe sine şi-şi supune sufletul şi trupul raţiunii.
Sinceritatea prietenului se arată la vreme de cercare, dacă ia parte la necaz. Asigură-ţi simţurile cu chipul isichiei şi cumpăneşte gândurile cari stau în inimă. Întâmpină fără pomenire de rău gândurile de supărare; iar faţă de cele iubitoare de plăcere arată-te cu vrăjmăşie. Liniştea, rugăciunea, dragostea şi înfrânarea, sunt o căruţă cu patru roate, care suie mintea la ceruri. Topeşte-ţi trupul cu foamea şi priveghierea, şi vei alunga gândul josnic al plăcerii. Rea pagubă este pentru sufletul înţelept să zăbovească mintea multă vreme într-o patimă de ocară. Rabdă întâmplările de întristare şi de durere, că prin acestea te curăţeşte purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Dacă ai aruncat materia şi te-ai lepădat de lume, lapădă-te acum şi de gândurile rele. Lucrarea proprie a minţii e să se ocupe neîncetat cu cuvintele lui Dumnezeu.
Cuviosul Talasie Libianul
Filocalia, vol. IV
