Toate Bisericile creștine din Țara Sfîntă fac procesiuni religioase, dar cele mai impunătoare și mai mărețe sunt cele ortodoxe și catolice. Cele catolice sunt legate, mai ales de cele doua mari praznice: Sfintele Paști și Nasterea Domnului. În schimb, procesiunile ortodoxe sunt mai numeroase, mai tradiționale, legate mai mult de cult și de Evanghelie. Ele nu sunt simple obiceiuri, simple manifestații religioase, ci formează parte integrantă din viața intimă duhovnicească a Ortodoxiei la Sfintele Locuri.
Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis – amintește neîncetat omului măsura dragostei lui Dumnezeu față de el. Această dragoste se vede, mai mult decît oricînd, în Vinerea Mare, cînd credincioșii pășesc pe urmele Mîntuitorului, pe străduțele înguste ale vechiului oraș Ierusalim. Acest Drum al Crucii este imitat pe parcursul anului de grupurile de pelerini care ajung în Ierusalim.
Drumul Crucii își păstrează încă pietrele călcate, cu inima îndurerată, de către miile de credincioși care au venit în pelerinaj, de-a lungul celor două milenii de creștinism. Începuturile acestui pelerinaj sfînt se ascund adînc în pătura istoriei. Odată ce Sfîntul Împărat Constantin cel Mare (jumatatea secolului al IV-lea) a oferit creștinismului libertatea rîvnită, nimic nu a mai putut să oprească dragostea și dorința fierbinte a creștinilor de a păși pe urmele Dumnezeului Om – Hristos – care și-a dat viața pentru oameni și pentru lume.
De această dată Presfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, împreună cu grupul de pelerini au săvîrșit Drumul Crucii pășind pe urmele Mîntuitorului.
Toți participanții la Drumul Crucii împreună cu Preasfinția Sa, au purtat în spate cruci imitînd acele 14 opriri pe care le-a făcut Mîntuitorul. Această procesiune sa încheiat la biserica Sfîntului Mormînt unde s-au închinat la toate sfințeniile de aici.
