Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul (Psalmul 40, 1).
Sfânta Scriptură, cartea de căpătâi a creștinului, în fiecare zi, în orice împrejurare și pentru orice om, oferă hrana vieții veșnice. Din ea orice om care o citește cu evlavie, având curiozitate sfântă, culege roade duhovnicești și află voia lui Dumnezeu ca să o facă în viața lui.
Aceasta a vrut să ne-o descopere Sfântul Ioan Gură de Aur când ne-a adresat îndemnul părintesc, zicându-ne: „Lăsând la o parte ce gândește cutare sau cutare , toate să le cercetați și să le căutați în Sfintele Scripturi, și, găsind acolo adevărata bogăție, pe aceasta să o vânăm, ca astfel să ne bucurăm și de veșnicile bunătăți”.
Acolo aflăm despre statornicia în ascultarea necondiționată de Domnul, prin patriarhul Avraam; sau în urmarea cu orice preț a Lui, prin leguitorul Moise; sau despre pocăința sinceră, prin împăratul și proorocul David; sau despre fidelitatea față de Domnul, atunci când toate din jur îți sunt potrivnice, prin prooroci; sau despre smerenia desăvârșită, prin dreptul Iov; sau despre iertare, prin Preafericitul și Dreptul Iosif, fiul patriarhului Iacob, căci fiind urât, batjocorit și vândut străinilor de către frații săi, nu și-a înveninat inima și a răspuns la ură cu iubire!
Preasfințitul Episcop Petru are mare râvnă către acest Drept al Vechiului Testament, căci are unCentru de Plasament în grija sa. Și pentru toți acești copii el este Tata, căci luând aminte necontenit la acea vorbă din popor care spune că Nu este părinte cel care te naște, ci cel care te crește, el este realmente pentru fiecare din acești copii ceea ce unii părinți nu sunt nici cu acel unul sau doi copii pe care îi au. Găsește timp să asculte of-urile fiecăruia, să le insufle putere acestor copii.
Nu în zadar Centrul de Plasament poartă și numele acestui Drept, pentru că Preafericitul și Dreptul Iosif, știm din Sfânta Scriptură – cartea Facerea -,a suferit mult din cauza fraților săi, a fost urât, umilit și îndepărtat de la casa părintească. Deși nu toți copiii din cei care locuiesc în acest Centru, dar putem spune că majoritatea dintre ei trec prin ceea ce sufletul acestui Drept a trecut. Câți dintre copiii care locuiesc în acest internat nu se simt umiliți când își dau seama că nu sunt iubiți și au fost aduși aici pentru că părinții i-au considerat o povară? Dar Dumnezeu poartă grijă de fiecare suflet și i-a adus în brațele părintești ale Preasfințitului Petru și ale colaboratorilor acestui internat; și iubirea cu care sunt înconjurați acești copii dă sens și bucurie existenței lor.
În tactul lui părintesc, care se înflăcărează din dragostea față de copiii acestui orfelinat, după ce aceștia finisează clasa a IX-a, vladâca Petru îl însoțește pe fiecare în parte la pragul casei părintești, ca el să vadă locul unde au trăit părinții lui și greutățile cu care aceștia s-au confruntat de i-au determinat să-I lase la poarta Centrului de Plasament.
Asemeni Preafericitului și Dreptului Iosif din Vechiul Testament, care într-un final s-a reîntâlnit cu părinții și frații săi, și Preasfințitul Petru dorește ca acești copii să aibă șansa să-și întâlnească mama, tata și dacă sunt în viață să-I întrebe: Mamă, tată, de ce m-ai părăsit? Oare chiar atât de mult v-am împovărat viața încât ați hotărât să mă lăsați pe drumuri? De ce nu m-ați lăsat și pe mine să mă bucur că am și eu o mama și un tată și să știu cine sunt?
Aduși la vatra părintească, mulți copii văd cu ochii proprii că părinții lor au dus-o greu, dar sunt și din aceia cărora li se sfâșie inima când văd că părinții au cu ce trăi, însă nu l-au dorit și l-au lăsat în voia sorții.
Cu ce inimă atunci Preasfințitul Petru mai poate îndura durerea pe care o vede pe chipurile acestor copii și așa oropsiți? În acele momente gândul lui este la Dumnezeu, Care nu voiește să se piardă nici un suflet; la Maica Domnului, care ne înfiază pe toți; la sfinții rugători și ajutători celor orfani și la cel care,prin exemplul propriei vieți relatat în paginile Sfintei Scripturi, știe ce înseamnă să fii singur și departe de dragostea părintească, dar care a iertat deplin și nu a făcut sălaș răutății în inima lui – la Preafericitul și Dreptul Iosif.
Dragi tineri, după atâția ani pe care Preafericitul și Dreptul Iosif i-a trăit departe de părinți, noi putem numai să ne închipuim cât de fericit a fost Iosif când a văzut că frații vin să cumpere pâine de la dânsul. Fiind încă tineri poate nu înțelegeți ce înseamnă să fii un copil părăsit, care așteaptă cu ochii la geam ori la ușă să vină mama sau tata să-i dea un sărut. Voi aveți părinți și nu simțiți această necesitate, dar acei copii care sunt orfani visează ziua Întâlnirii cu rudele!
Un animal își îngrijește puii săi, dar o mamă care are suflet și rațiune, îi părăsește. Astăzi vedem o generație nouă de tineri care prea mult mult se bazează pe lucrurile materiale și uită de suflet. Nimeni nu vă leagă la ochi ca să nu vedeți pe unde mergeți, însă vrem să vă învățăm să alegeți o cale corectă în viață, pentru ca mâine să nu plângeți de pe urma alegerilor făcute!
Să creșteți niște tineri sănătoși și puternici! Familiile pe care le veți forma să aibă la bază Familia tradițională și atunci o să vă bucurați de viață și de binecuvântările lui Dumnezeu. Cununa bătrâneții depinde de virtuțile pe care le plantezi în timpul tinereții!
Ioan GAJIM, Președintele Sectorului Eparhial Activitate Pastorală pentru Tineret al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni
