Postul, privegherea și culcarea pe pământ și toate cele ce se săvârșesc în afară de legea Stăpânului, le primește Hristos, de vreme ce sunt învățături ale bărbaților celor sfinți. Însă, nu osândește pe cei care, pentru neputință, nu se îngrijesc de ele. În vreme ce, pentru poruncile Sale, a zis cu hotărâre că va osândi pe cei ce le calcă din lenevire.
Așadar, voiesc să se ferească călugării de invidie, de clevetire, de împodobire, de râsul cel fără rânduială, de legăturile cele fără de măsură cu oamenii și de grăirea deșartă, de minciuni și de ocări, de jurăminte și de înșelăciuni și de iubirea de stăpânire, de beție, de sațiu, de a judeca, de a urî, de nesupunere și de celelalte. De cumpără cineva ceva, dator este să facă aceasta fără minciună și jurăminte. De sporește într-o slujbă, să facă aceasta fără îngâmfare și slavă deșartă, să se supună celor mai mari și să-i iubească pe cei mici, să nu se mâhnească de binele altuia, pentru că aceasta este ură, nici să primească a vorbi cuvinte spurcate. Nimănui să nu-i vrea răul, nici să înșele pe cineva, nici să defaime pe cineva ca pe un pătimaș și leneș, ci pururi să nădăjduiască în îndreptarea tuturor. Nici să se sârguiască a răsplăti celui ce i-a făcut rău, ci, cu neaducere aminte de mâhnire, să biruiască răutatea celui ce l-a asuprit. Pe un pustnic ca acesta îl primește Dumnezeu, bun, credincios, înțelept, blând, cinstind totdeauna folosul altora mai mult decât sporirea sa, și din a cărui gură nu iese înșelăciune.
Sfântul Vasile cel Mare
