Degrabă cu toții vom intra în perioada Postului Mare. Câteva săptămâni creștinii ortodocși se vor abține de la bucatele de frupt, își vor întări voința, vor stăpâni voia trupului, întărind sufletul. În această perioadă, Sfânta Biserică va reaminti oamenilor evenimente din viața Ei, va aduce exemple de statornicie în credință și desăvârșire, va reaminti evenimente din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, va chema oamenii la pocăință și îndreptare, depărtare de păcate și apropiere de Dumnezeu.
Postul este primăvara sufletului și prietenul virtuților. Omul trebuie să postească și trupește și sufletește. Simplă abținere de la bucatele de frupt nu este post, ci dietă. Odată cu abținerea de la bucatele de frupt, omul trebuie să postească și sufletește, să se îndepărteze de păcate, să se lupte cu patimile, să schimbe modul de viață spre bine, să gândească pozitiv, să-și întoarcă privirea spre Domnul, să aducă pace în inimă, să întărească credința. Sfântul Ierarh Luca (Voino-Iasenețki) al Crimeei ne explică: „Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce ne vatămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică de la patimi, ce stau la temelia tuturor păcatelor noastre”.
Postul este formă de pocăință sinceră, mica jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu, mijloc de mântuire. Nu Domnul are nevoie de postirea noastră, ci noi avem nevoie de post. Sfinții au ținut post, însuși Mântuitorul Hristos a postit 40 de zile în pustie. Cu atât mai mult noi avem nevoie de a ține post. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Pentru cei ce postesc de bună voie, le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce postește, iar îngerii, păzitorii vieții noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-și curățesc sufletul cu post”.
Cu siguranță, nu toți oamenii pot posti în aceeași măsură. Fiecare om trebuie să postească în măsura sănătății și a posibilităților, în măsura arderii inimii de a aduce această jertfă Domnului, în măsura dorinței de a curăți sufletul și trupul. Postirea este un exercițiu activ spiritual. Este folositor creștinului de a ține toate posturile anului, fiecare miercuri și vineri. Prin postire facem și o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, ne smerim și arătăm dorința noastră de a fi mai aproape de Bunul Dumnezeu. Postul trebuie să fie unit cu rugăciunea. Rugăciunea întărește pe om în timpul postului, înstrăinează de orice rău, depărtează de cugetare rea.
Omul care cu adevărat postește, primește marea posibilitate de a simți bucurie duhovnicească, se apropie cu sufletul de Domnul, se întărește în dreapta credință, mai ușor trece încercările. Încă multe se poate de menționat despre folosul și necesitatea postului, efectul și influența lui, însă, ca încheiere, voi menționa cuvintele cuviosului Isaac Sirul: „Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești…strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței…”. Postul să ne fie folositor sufletului și trupului și să ne apropie de Dumnezeu.
Ipodiaconul Serghei TULBURE
