După felul cum postesc unii dintre creştinii de astăzi, observăm că nu cunoaștem în deplinătate ce este de fapt postul, care este scopul, folosul și importanța lui pentru suflet, dar în egală măsură și pentru trup, şi asta cu toate că avem posibilitatea să ne informăm mult în această privinţă. Iar sfântul Ignatie Briancianinov spune: „E de mare folos nu doar să postim, ci şi să vorbim despre post, deoarece cunoscând mai multe despre el, eşti artas mai mult de el şi ţi-l doreşti mai mult”.
Multe sunt învățăturile Scripturii și a Sfinților Părinți despre post, noi însă vom prezenta doar unele dintre ele, cu nădejdea că vă vor fi de folos duhovnicesc şi ve-ţi putea mai uşor să înţelegeţi folosul, importanţa şi necesitatea postului. Iar una din cele mai de luat aminte învăţături despre post, cred că este cea a Sfîntului Vasile cel Mare, care spune: „Adam a fost izgonit din rai că nu a postit, căci Dumnezeu i-a spus să nu mănânce din pomul oprit, iar el a mâncat, adică nu a postit. De aceea, noi, dacă dorim să ajungem în rai, trebuie să postim, căci pe cale pe care a ieşit Adam din rai, pe aceea să ne întoarcem”. De aici deducem şi faptul că legea postului e cea mai veche, dată încă în rai, protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Iar prin urmare, încă din perioada Vechiul Testament vedem nenumărate cazuri când oamenii posteau, chiar și cei cu funcții înalte, de exemplu proorocul David, marele conducător al poporului evreu, zice într-un psalm: „Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului” (Ps. 108, 23), adică practicau și posturi aspre. De asemenea, proorocul Moise a postit, când a primit tablele Legii, proorocul Daniel cu cei trei tineri au postit, proorocul Iona și locuitorii din Ninive au potit, cât și în alte cazuri, vedem că postul era considerat un mijloc prin care te împăcai cu Dumnezeu și câștigai ajutor divin.
Apoi vedem și în Noul Testament că însuși Mîntuitorul a postit, cît și Sfinţii Apostolii. Mai mult decât atât, să ne aducem aminte de momentul când Hristos cu ucenicii mergeau printr-un lan de grâu, iar apostolii dintr-odată au început să mănânce grâu direct din spice, adică crud. Şi cum se poate întâmpla asta, dacă nu după foarte multe zile de post, poate chiar negru. Căci s-o luăm logic, cât de înfometat trebuie să fii, ca să te apuci dintr-odată să mănânci grâu crud. În Faptele Apostolilor ni se spune că Sfinții Apostoli se rugau postind.
Vrem să remarcăm faptul că postul, niciodată nu a fost înţeles atât de greşit ca astăzi. Postul nu-i pedeapsă sau canon, ci este binecuvântare; nu este prilej de îmbolnăvire, ci este medicament; nu este dietă alimentară, ci este nevoinţă duhovnicească; nu este prilej de slăbire trupească, ci prilej de slăbire a poftelor şi păcatelor; nu este cauzator de slăbănogire a puterilor trupeşti, ci este cauzator de întărire a puterilor sufleteşti.
Dar, desigur, că şi-n alte timpuri, unii oameni ţineau postul într-un fel cum nu prea îi plăcea lui Dumnezeu. De aceea întlnim în cartea profetului Isaia cum Dumnezeu zice: „Nu știți care post Îmi place? Rupeți lanțurile nedreptății… Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l…” (Isaia 58, 6-7). După profetul Isaia, toți sfinții la unison au spus că adevăratul post este cînd ne abținem nu doar de la bucate, ci și de la păcate, adică postul trupesc să fie însoțit de cel sufletesc. Vom aminti aici doar pe Sfîntul Grigorie Teologul care spune: „Dacă nu mănînci cu gura carne de animal, de ce muști din aproapele tău vorbindu-l de rău?”.
Prin urmare, e bine să ştim că, cuvîntul ,,post” din limba greacă înseamnă „a te înfrîna”, adică „a te abține”. De aceea, în perioadele sfintelor posturi noi trebuie să ne abținem nu doar de la bucatele de frupt, ci chiar și bucatele de post să le consumăm cu înfrînare. Părintele Arsenie Papacioc spunea în această privinţă: „Dumnezeu se mai uită şi la cât mănânci, nu doar ce mănânci.”
Nu vom greşi dacă spunem că, pentru omul contemporan a posti mai înseamnă, a vorbi mai puțin cu oamenii și mai mult cu Dumnezeu, prin rugăciune; a nu merge prin baruri, discoteci, restaurant și jocuri de noroc, ci a merge la biserici și casele necăjiților, de a-i ajuta; a nu sta la televizor, calculator și rețele de socializare pierzînd timpul în zadar, ci de a sta mai mult cu Biblia, psaltirea şi orce carte de rugăciuni în mâni şi de a le citi; de a nu sta cu ochii ațintiți la imagini necuviincioase și la personae îmbrăcate sumar pe stradă, ci de a ne îndrepta privirea spre sfintele icoane și la persoanele necăjite, ect..
Astfel, deducem din învăţătura Scripturistică şi Patristică, dar şi din sfaturile marilor duhovnici că, dacă vom ține cont în perioada Sfântului Post de aceste sfaturi și povețe, cât și de multe altele asemănătoare, vom dobândi iertare de păcate, împăcare cu Dumnezeu, îndreptarea vieții sufletești și trupești, puteri duhovnicești în fața ispitelor, cât și alte beneficii şi binecuvântări, atât în viața pămîntescă, dar mai cu seamă în cea veșnică. Iar după toate acestea vom înţelege că postul nu este o povară, ci o binecuvîntare ce ne prilejuiește bucurie sufletească și trupească.
Prot. Ştefan RÎMBU
