Din învăţătura Sfinţilor Părinţi înţelegem că sfintele posturi sunt rânduite pentru ca omul, creştin fiind, să-şi deprindă sufletul cu înfrânarea, să învingă puterile vrăjmaşului nevăzut care ne atacă sau chiar ne stăpâneşte, întrucât însuşi Hristos ne spune că „neamul de deavoli iese – din om – numai cu post…”(Mat. 17, 21).
Dar totodată postul a fost rânduit ca un mijloc sigur şi eficient ca să putem redobândi starea sănătoasă a sufletului, întrucât păcatele şi patimile ne vatămă şi ne îmbolnăvesc spiritual. Prin urmare, nu greşim dacă spunem – acest moment îl confirmă şi medicina de profil – că, postul este o posibilitate sigură spre a ne vindeca şi trupeşte. Importanţa acestei constatări o înţeleg mulţi, chiar şi din cei care nu prea sunt creştini practicanţi. Căci, nu de puţine ori ne întâlnim cu oameni care spun: abea aştept să înceapă postul, ca trecând la un regim alimentar mai redus, să pot slăbi şi să mai scap de câteva kilograme, dar şi de unele beteşuguri trupeşti.
În primul rând postul nu este o dietă trupească. Apoi se poate întâmpla că, chiar dacă ţinem postul, să nu avem rezultatul aşteptat în ceea ce priveşte starea de sănătate trupească. În această privinţă iată ce sfat important ne dă Sfântul Teofan Zăvorâtul, zicând: „Sănătatea trupească nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Căci neliniştea duhului, patimile, dar cel mai mult ura, răzbunarea şi mânia strică sângele şi nervii, iar aceasta duce la vătămarea în mod radical a sănătăţii. Postul şi, în general, viaţa trăită în post, sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei”.
Prin urmare se înţelege că un creştin trebuie să ţină şi la sănătatea trupească, dar bineînţeles fără exagerări şi nu în detrimentul sufletului. Chiar dacă mulţi părinţi – din pustie, din peşteri şi crăpăturile pământului – îşi neglijau trupul până la maximum, totuşi găsim şi sfaturi ale Părinţilor care ne arată că, dacă trupul nu ar fi sănătos, nu am putea să facem nevoinţă duhovnicească. Acelaş sfânt citat mai sus – Teofan Zăvorâtul, în cartea sa „ Sfaturi înţelepte” – spune: „A vă păstra sănătatea este o datorie. De aceea păstraţi-o!”. Iar sfântul Serafim de la Sarov, cu toate că făcea nevoinţă mai presus de înţelegerea omenească, (a stat în genunchi pe piatră trei ani) chinuindu-şi astfel trupul, totuşi spune că trupul îi este cel mai bun prieten, întrucât cu puterile trupeşti îşi duce spre mântuire sufletul.
Astfel, cred că ar trebui să înţelegem cu toţii importanţa şi necesitatea postului în viaţa noastră. Şi tot importan este să înţelegem că prin post suntem datori de a căuta să redobândim starea firească de sănătate atât cea sufletească, dar şi cea trupească. Doar că trebuie să le menţinem echilibru, fără a exagera cu vreo una.
Prot. Ştefan RÎMBU
