Un sătean rău şi fără teamă de Dumnezeu, prinzând în fâneaţa sa un bou al vecinului său, îl lovi şi-i rupse un picior.
Vecinul, care era un om bun şi credincios, găsi, în altă zi, în ţarina sa, oile celui care-i lovise boul.
I le aduse în curte şi-i zise:
– Iată, vecine, am găsit oile tale în ţarina mea, şi ţi le-am adus.
Săteanul cel rău se ruşină şi-i zise:
– Tu vecine, eşti mai bun ca mine…
Vecinii se făcură prieteni buni din ziua aceea.
Iată cît bine face bunătatea. Așa cum spun mulți cuvioși părinți: ,,Bunătatea deschide multe uși și inimi încuiate.”
