Pentru dobândirea virtuţilor e nevoie de un suflet curajos şi mare, de o voinţă nicidecum slabă şi delicată, ci hotărâtă şi puternică, cu încredinţarea că avem de înfruntat nenumărate piedici necruţătoare. Pe lângă acestea, să fim animaţi de o deosebită predispoziţie şi iubire faţă de ele, ceea ce se poate dobândi uşor, dacă ne vom gândi la faptul că virtuţile acestea Îi sunt dragi lui Dumnezeu, dacă vom înţelege cât de alese şi distinse sunt prin ele însele, cât de folositoare şi necesare se dovedesc a fi, de vreme ce orice desăvârşire şi sporire în ele îşi au şi începutul, şi sfârşitul.
Este important ca în fiecare dimineaţă să luăm hotărâri spre a nu lăsa să ne scape nici unul dintre prilejurile, cu care ne putem confrunta în acea zi, de a pune în lucrare virtutea, iar seara să vedem dacă ne-am folosit bine de ea şi în dimineaţa următoare să ne înnoim hotărârile şi dorinţele, nevoindu-ne mai ales în privinţa dobândirii acelei virtuţi care ne stă la îndemână. Aidoma să facem şi în privinţa pildelor sfinţilor, a rugăciunilor şi a meditării (cugetării) noastre asupra vieţii şi patimii lui Hristos: toate acestea, atât de necesare exersării duhovniceşti în virtute, să se înfăptuiască cu precădere în legătură cu acea virtute în care vrem să ne nevoim la momentul respectiv şi, totodată, oricâte prilejuri şi pricini vom întâlni în acea zi, deşi diferite între ele, să le folosim, deopotrivă şi pe cât cu putinţă, în scopul dobândirii acelei virtuţi pe care ne-o dorim.
În acelaşi fel, să ne silim a căpăta obişnuinţa de a împlini faptele virtuoase, fie lăuntrice, fie din afară, cu râvna şi uşurinţa cu care mai înainte săvârşeam viciile (răutăţile) potrivnice acestora, sau, mai bine spus, cu uşurinţa cu care ne împlinim şi dorinţele fireşti ale inimii; la o aşa măsură să ajungem în deprinderea virtuţilor, încât să ne devină ceva firesc. Şi, cu cât mai multe greutăţi vom înfrunta în privinţa acestora (cum am spus şi mai sus), cu atât mai repede şi mai adânc aceste neajunsuri vor ajuta să intre şi să se sădească în sufletul nostru deprinderea cea bună.
Cuviosul Nicodim Aghioritul
