Iubiți întru Hristos frați și surori,
Sfântul Ciprian al Cartaginei, mare sfânt din sec. III zice: ,,În afară de biserică nu este mîntuire” și tot el spune că, ,,Pentru cine Biserica nu este mama, nici Dumnezeu nu este Tată”. Astăzi fiind atăcați, poate mai mult ca niciodată, de invazia sectelor, ce se pretind a fi biserici adevărate, este nevoie să arătăm importanța Bisericii Ortodoxe, care dăinuie pe pământurile noastre de veacuri și pe care sântem datori la fel ca toți înaintașii noștri să o preţuim. Domnul Hristos a zis: ,,Puterile iadului nu vor învinge în veci Biserica”. De aceea și spunea un teolog grec: „Nimic nu este mai puternic în lumea aceasta decât Biserica Ortodoxă, deoarece în ea au lovit atâtea erezii și sisteme ateiste, dar ea totuși există ca dovadă a faptului că, Hristos a întemeiat-o şi tot El o păzește”. Astăzi, având atâtea încercări de ordin moral, spiritual și material, cărora trebuie să le facem față, este nevoie să venim la Sfintele Biserici, ca împreună – slujitorii şi poporul – să înălțăm rugăciuni către Tatăl Ceresc, prin care să dobândim ajutor şi întărire în faţa ispitelor şi a încercărilor cotidiene.
Atât Sfinții Părinți, cât și înțelepții lumii, spun la unison că viața pământească este asemenea unei mării agitate, pe care noi călătorim. În asemenea situaţie, Biserica Ortodoxă este preînchipuirea unei corăbii ce are menirea să salveze de la orice primejdie pe credincioșii ce vor intra în ea. Căci, după cum corabia lui Noe a scăpat de apelor potopului pe cei ce au urcat în ea, așa și Sfânta Biserica scapă din noianul păcatelor și de orice primejdie pe cei ce se adăpostesc în ea. Iar cei ce nu vin la biserică se îneacă și se pierd în greutățile vieții, ca și lumea rămasă afară din corabia lui Noe.
Biserica Ortodoxă se îngrijeşte ca o mamă iubitoare de fii de mântuirea fiecăruia şi nu doreşte ca nimeni să nu se înece în valurile patimilor şi a păcatelor. Tocmai de aceea, slujitorii altarelor chemă continu cu dragoste pe credincioşi în corabia mântuirii. În virtutea acestei responsabilităţi şi a grijii arhiereşti ce o am de mântuirea turmei cuvântătoare ce-mi este încredinţată, vin cu îndemnul părintesc: Iubiţi fii duhovniceşti, este timpul să ne trezim din somnul nepăsării şi a neglijenţii faţă de cele sfinte. Mergeţi la biserică mai des şi dacă se poate întotdeauna, căci aici Dumnezeu coboară din cer în timpul Sfintei Liturgii, pentru a se întâlni cu omul. E uimitor ce se petrece iubiţi credincioşi, aproape că te înspăimântă, Dumnezeu poate şi vrea să vină pe pământ, iar omul se leneveşte să facă câţiva paşi pentru a veni la biserică de a se întâlni cu Dumnezeu. În duminici şi sărbători veniţi mai întâi la Biserică şi apoi mergeţi la cumpărături, în ospeţii, la plimbări sau alte îndeletniciri.
Cum am spus mai sus, Biserica ne este ca o mamă, deoarece, ea ne-a născut prin Taina Sfântului Botez şi am devenit creştini. Şi acum gândiţi-vă şi meditaţi fiecare, oare cum îi este inima acelei mame, a cărei copii n-o mai vizitează, n-o mai cercetează? Oare ce fel de copii sunt acei care au uitat de mama ce le-a dat viaţă, i-a crescut, i-a hrănit, i-a îmbrăcat şi le-a dat un drum în viaţă? Asemenea sunt şi creştinii care nu fregventează Sfânta Biserică. Căci Biserica Ortodoxă nu doar că ne-a născut, ci ea ca o mamă iubitoare de fii, ne creşte duhovniceşte, ne hrăneşte cu Sfintele Taine, ne îmbracă cu putere de Sus şi în haina mântuirii, ne ocroteşte de atacurile deavoleşti, ne arată drumul spre Împărăţia Cerească şi ne arată cum să mergem pe el. De aceea, venirea la Sfânta Biserică este o datorie foarte mare a fiecăruia creştin ortodox. Iar ca să înţelegem mai bine importanţa venirii la biserică, Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spunea: „Pe om îl vezi cât şi cum îl iubeşte pe Dumnezeu, după felul cum merge la biserică”.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Biserica Ortodoxă este o farmacie duhovnicească, unde fiecare găsește leac împotriva oricărei suferințe. Şi tot în Biserică dobândim vindecare de rănile păcatelor ce ne pricinuiesc de alt fel și bolile trupești”. Dar cine mai ţine cont de aceste sfaturi? Cine se mai foloseşte de această farmacie duhovnicească? Acest adevăr dureros ni-l descrie şi o frumoasă poezie creştină:
Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare
Dar cine le mai calcă pragul
În zilele de sărbătoare.
Sfântul Lavrentie al Cernigovului întreabă: „Ce este mai greu, să faci o casă sau să locuieşti? Bineînţeles că mai uşor este să locuieşti în ea. La fel este şi cu sfânta Biserică, înaintaşilor noştri le-a fost foarte greu s-o apere, s-o construiască, iar nouă ne revine doar să mergem să ne înhcinăm şi să ne rugăm în ea”. Dar cu toate acestea, chiar dacă avem cu ajutorul lui Dumnezeu multe Biserici şi mănăstiri deschise, puţini sunt cei care vin sărbătorile şi duminicile spre a se închina şi ruga în sfintele locaşuri.
Să ne străduim dragii mei să venim la Biserică acum când avem atâta posibilitate, când nimeni nu ne interzice sau ne batjocureşte ca pe vremuri. Acum când ne cheamă glasul lui Dumnezeu prin sunetul clopotului. Căci spune un părinte sporit duhovniceşte: „Dacă nu ascultăm glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la Casa Sa, adică la biserică, nici El nu va asculta rugăminţile noastre când îi vom cere să ne ajute şi să intervină în viaţa noastre”.
Presfințitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
