Astăzi, tinerii, cu certitudine, trăiesc într-o lume marcată de lipsa reperelor valorice creştine. Datoria faţă de principiile evanghelice este serios neglijată atât de mulţi din cei în etate, cât mai cu seamă de cei tineri. Cei mai mulţi dintre tineri se orientează spre repere false, unde diferenţa dintre bine şi rău, adevăr şi minciună, se face după alte criterii, decât cele morale şi spirituale.
Este adevărat că un rol important în creşterea şi educarea copilului îl au părinţii. Dacă familia din care provine tânărul este o familie creştină, atunci şi educaţia sa se va baza pe principiile sănătoase ale Evangheliei. Dacă părinţii nu îl cunosc pe Dumnezeu, nici copilul nu poate fi crescut într-un duh autentic creştin. Tânărului căruia i se sădeşte în suflet frica şi dragostea de Hristos, fie de către părinţi, bunici sau prieteni, va avea un comportament de excepţie în toate relaţiile pe care le va dezvolta ulterior în societate.
Privind prin prisma realităţi, toate acţiunile tinerilor, putem spune, că astăzi, mai mult ca oricând, diavolul, prin slugile sale, crează noi strategii malefice, prin care otrăvesc sufletul tinerilor prin diferite patimi.
Una din cea mai întâlnită și cea mai dăunătoare patimi, este consumului de alcool. Atât specialiștii în domeniul sănătății, dar mai cu seamă, părinţii duhovniceşti, învaţă că, patima consumului de alcool, este începutul tuturor celorlalte patimi care îi stăpânesc pe tineri, precum: curvia, preacurvia, consumul de narcotice, sodomia, gomoria, crima, sinuciderea şi multe altele. Această grea patimă este foarte greu de stăpânit. Odată ce a pătruns în trupul tânărului, provoacă întunecarea minţii şi afectează grav facultatea axiologică a discernământului.
O altă patimă în care a cad prizonieri mulţi tineri de azi, este consumului de droguri. Tinerii cad pradă acestui păcat, considerându-l prin autosugestie un fel de „calmant” la vreme de necaz şi în toate încercările. Ceea ce este mai grav, e faptul că, odată ce începi să consumi droguri și nu te oprești imediat, viața ți se duce în hău și îți pierzi sufletul și trupul.
Altă patimă care spurcă tinerețea și o dezonorifică din punct de vedere moral și spiritual, este patima desfrânării. Mulţi din tinerii şi tinerele de azi, cad des în această patimă, deoarece încurcă lucrurile și nu mai ştiu ce este ca atare iubirea. Împreunându-se trupește, cred că se iubesc, însă în felul acesta se osândesc, nu se iubesc. Și toate acestea se întâmplă din motivul că tinerii nu mai pun preţ pe curăţia trupului.
Dorinţa de libertate, pofta de distracţii şi perderea timpului prin baruri, discoteci şi jocuri de noroc, pot fi numite de asemenea vicii care distrung pe mulţi tineri de astăzi.
Bineînţeles că, aceste patimi, poate sub alte forme, întotdeauna i-au stăpânit pe unii tineri, însă astăzi vedem că aceste patimi, care sunt mult mai grave şi mai destrugătoare decât altădată, i-a prin ca într-o capcană pe foarte mulţi tineri. Ceea ce este mai grav din toate acestea e faptul că, toţi vorbim de o noua generaţie ca un prosper viitor al societăţii, ce va aduce doar binele, frumosul şi armonia în toate sferile societăţii. Dar ne întrebăm, în acelaş timp: Chiar pot fie piloni de rezistenţă pentru societatea de mâne, acei tineri (şi-s foarte mulţi), care astăzi îşi slăbesc puterile, capacităţile şi facultăţile mintale, prin viciile menţionate mai sus?
Şi totuşi, este nădejde ca ei să se schimbe în mai bine, şi totuşi credem că ei pot ajunge pilonii de rezistenţă ai societăţii şi viitori creştin ai bisericii, doar că, tinerii trebuie să conşteintizeze starea lor decăzută din punct de vedere etic, moral şi spiritual, iar apoi să-şi dorească să iasă din mocirla patimilor păcătoase, care le murdăreşte frumoasa tinereţe.
Dragi şi iubiţi tineri, alergaţi spre Hristos, nu spre diavol, căci atinci când săvârşim cu nesaţi felurite fapte păcătoase şi ruşinoase, alergăm şi chiar ne împreunăm cu diavolul. Credeţi cuvintele care le spunea marele duhovnic şi prieten al tinerilor, părintele Arsenie Papacioc: „Nimic nu este mai frumos şi mai plăcut, decât o tinereţe trăită cu şi pentru Hristos”. Să nu deznădăjduim, Dumnezeu ne primeşte, oricât de păcătoşi nu am fi, ne-a arătat duminica trecută, prin pilda fiului risipitor, important să ne întoarcem către El cu toată sinceritatea şi căinţa pentru toate păcatele făcute. Alergaţi spre Dumnezeu cu aceiaşi dorinţă şi cuvinte, ca şi Fericitul Augustin: „Doamne, ajută-mă să te iubesc, aşa cum am iubit patimile şi păcatele”.
Prot. Ştefan Rîmbu
