Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţii mei fii duhovniceşti în Domnul,
Ziua Naşterii Domnului este una plină de căldură și binecuvântare, pentru că simțim dragostea lui Hristos, Care S-a întrupat spre a Se putea întâlni cu noi după căderea și îndepărtarea noastră din Rai.
Eram răniți de păcat, și El a venit ca doctor să ne tămăduiască; eram în căutare și El a venit ca prieten să împlinească căutările noastre; eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea; purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie. Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu, Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui?
Născându-Se Hristos Dumnezeu, cerul şi pământul s-au unit astăzi pentru că: ,,Dumnezeu a venit pe pământ şi omul l-a suit la cer”. Importanţa unică a Naşterii Domnului constă în faptul că, făcându-Se om, Fiul lui Dumnezeu afirmă în modul cel mai desăvârşit cu putinţă valoarea omului, iar toate acestea, pentru ca omul să fie renăscut la o nouă viaţă, în Duhul Sfânt, după tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice: „Fiul Lui Dumnezeu […] S-a născut după Trup, ca tu să te naşti după Duh. […]. Pentru că S-a născut din femeie, Se aseamănă cu noi; dar, pentru că nu S-a născut nici din sânge, nici din voinţa trupului, ci de la Duhul Sfânt, ne arată naşterea cea viitoare, pe care ne-o va dărui nouă de la Duhul.
Fericitul Augustin descrie Taina Naşterii Domnului în următoarele cuvinte sfinte: ,,Fiu al lui Dumnezeu născut din Tatăl, fără mamă; Fiu al omului, născut dintr-o mamă, fără tată: El, mare în vederea îngerilor şi micuţ în vederea oamenilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, făcut trup la timpul hotărât de El; Făcătorul soarelui şi făcut trup sub soare; rânduind din sânul Tatălui tot mersul veacurilor, şi dăruind din sânul mamei Sale sfinţire acestei zile mari; rămânând în sânul părintesc deşi iese din el; înţelept mai presus de orice cuvânt şi copil ca înţelepciune; umplând lumea şi stând culcat în iesle; conducând stelele şi alăptându-se de la pieptul mamei; atât de mare ca Dumnezeu şi atât de mic ca rob, fără ca această smerenie să micşoreze cu ceva slava Sa”.
Marea taină a Întrupării Domnului a răsărit nu doar din adâncurile înţelepciunii lui Dumnezeu, ci, mai ales, din marea Lui milostivire, cum zice Sfântul Evanghelist Luca: „ca să dai poporului cunoştinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor lui, prin bunătatea milei Dumnezeului nostru, ca să lumineze pe cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepteze paşii noştri pe calea păcii” (Luca 1, 77-78).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nu are doar valoare de aducere aminte a unor fapte trecute, dar Nașterea Domnului se celebrează zilnic în Sfânta Liturghie. Acesta este adevăratul motiv pentru care în Ortodoxie nici un praznic, nici o sărbătoare, nici o zi nu sunt desprinse de Sfânta Liturghie.
Şi dacă atunci, acum două mii de ani, Hristos S-a născut din Fecioară în peşteră pentru noi, acum, astăzi – în fiecare zi – noi trebuie să ne naștem duhovnicește în Hristos. Fiecare dintre noi este chemat să realizeze la nivel personal Naşterea lui Hristos în peştera sărăcăcioasă a sufletului său.
Pentru mine şi pentru tine a vrut Hristos să Se nască în peşteră şi în staulul vitelor, ca tu, suflete, să nu te înspăimânţi de înălţimea Lui, nici să te dezamăgeşti de nimicnicia ta.
Deci, nu alţii, nu altcineva este vizat în mod direct, ci eu cu propria mea viaţă şi tu cu propria ta viaţă, aşa cum sunt ele. Iar dacă naşterea din Fecioară s-a făcut o singură dată pentru toţi, (re)naşterea lui Hristos în sufletele noastre se săvârşeşte zilnic, cu aceeaşi intensitate, cu aceeaşi valoare, cu aceeaşi taină, după cuvintele Sf. Ap. Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!“ (Gal. 4, 19). Dumnezeu fiind iubitor Se sălăşluieşte în cei iubitori, fiind smerit Se sălăşluieşte în cei smeriţi, fiind blând Se sălăşluieşte în cei blânzi.
Dragii mei fii duhovnicești,
Anul de misiune 2025 în cuprinsul Episcopiei noastre se va numi ,,Biserica, locul sfințirii, a slujirii și a euharistiei”, iar ca motto pentru activitățile pastoral-misionare să luăm aminte cuvintele Sf. Sfințit Mucenic Ciprian, Episcop de Cartagina, ,,Cine nu are Biserica ca Mamă, nu-L are pe Dumnezeu ca Tată”. Nu există creștin fără Liturghie, căci ea este centrul vieții creștine și a existenței noastre. Nu există sfințirea omului fără participarea la Liturghie, fără împărtășire din Dumnezeu. Este firesc ca cel care poartă numele lui Hristos, adică creștinul, să nu lipsească nici o Duminica din Sfânta Biserică.
Sf. Ioan Gură de Aur ne spune: ,,În biserică se păstrează bucuria; în biserică se află veselia celor întristați, desfătarea celor mâhniți, însuflețirea celor chinuiți, odihna celor osteniți. Că și Hristos spune: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Ce glas este mai dorit decât acesta? Ce chemare e mai dulce decât aceasta? Domnul când te invită în biserică, te îndeamnă la odihna de osteneli, te poartă de la dureri la ușurare, pentru că te scapă de greutatea păcatelor. Prin desfătarea duhovnicească vindecă strâmtorarea, și prin bucurie, tristețea. De ce nu mergi la biserică?” Cu toate acestea, sunt puțini cei care vin la biserică! Ce trist! La jocuri și la petreceri, la distracție, la evenimente, la sărbători laice alergăm degrabă.
Dragilor, niciodată nu vă îndepărtați de Biserică. Nimic nu este mai puternic decât Biserica; Ea este mai tare decât piatra, mai înaltă decât cerurile și mai lată decât pământul. Niciodată nu îmbătrânește, ci pururea înflorește. Biserica este nădejdea, scăparea, mângâierea tuturor celor ce cred în Hristos. (Sf. Nectarie de Eghina) În afară de Biserica întemeiată de Hristos nu este mântuire, pentru ca nu este episcop, nici preoție, nici Sfintele Taine prin care primim harul mântuirii. Aici este Duhul Sfânt, sfinții toți, împreuna cu Maica Domnului și însuși tronul nevăzut al Prea Sfintei Treimi.
Iubiţii mei fii în Hristos,
Vă felicit cordial cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Botezului Domnului și Noul An civil.
Ne rugăm ca Dumnezeu să Vă dăruiască multă pace, sănătate, bucurii și întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!
Hristos se naşte! Slăviţi-L!
Prin Harul lui Dumnezeu,
Al vostru arhipăstor, de tot binele voitor,
PETRU
ARHIEPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI
Nașterea Domnului 2024/2025
Dată în Reședința Episcopală, mun. Ungheni
