PASTORALĂ
LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS,
A ÎNALTPREASFINŢITULUI PETRU,
ARHIEPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI,
ADRESATĂ PREACUCERNICILOR PROTOPOPI,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICILOR PREOŢI ŞI DIACONI
ŞI TUTUROR DREPT MĂRITORILOR CREŞTINI
DIN DE DUMNEZEU PĂZITĂ
EPISCOPIA DE UNGHENI ŞI NISPORENI
Iubiți credincioși,
Prin Nașterea Domnului, veșnicia Se face timp, Necuprinsul Se face Prunc, iar „Cel pe Care cerurile Îl încape doar în slava Sa” (cf. 3 Regi 8, 27) Se lasă ținut în brațe de Pururea Fecioara Maria. Taina pe care o prăznuim nu este doar începutul mântuirii, ci însăși dezvăluirea chipului lui Dumnezeu către lume.
Dumnezeu ia chipul nostru ca să ne dea chipul Lui. Ia sărăcia noastră ca să ne dăruiască bogăția harului. Ia fragilitatea noastră ca să ne dea slava învierii. În Betleem se face întâlnirea dintre necuprins și neputință. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Hristos Se face om nu doar pentru a repara ceea ce s-a stricat, ci pentru a arăta omului ce poate deveni omul însuși, prin credința în Dumnezeu.”
Sfinții Părinți numesc Betleemul „școala smereniei”. Avem un Dumnezeu Care coboară dintru înălțime pentru a vindeca slăbiciunile noastre. Prin Betleem, Dumnezeu nu doar Se apropie de noi, El Se identifică cu omul.
Dumnezeu nu intră în istorie prin putere, ci prin tăcere; nu prin tron, ci prin iesle; nu prin poruncă, ci prin lacrimă, din iubire smerită și milostivă. Sfântul Grigorie de Nazianz ne spune: „Hristos Se micșorează pe Sine, ca tu, omule, să încetezi a te mai lărgi în trufia ta.” Dumnezeu ne arată că smerenia nu este slăbiciune, ci calea prin care Dumnezeu Se face vădit.
Astăzi, într-o lume dominată de orgoliu, competiție, scandal și imagine, Betleemul este chemarea de a recunoaște că adevărata măreție se împlinește în smerenia împreună cu Hristos, iar adevărata noblețe este a sluji pe cel de lîngă tine cu dragoste creștinească. Acolo unde mândria ridică ziduri, smerenia deschide cerul. Acolo unde mândria distruge, smerenia renaște. Duhul lumii hrănește societatea prin toate formele mass-media cu antivalori, cu dorință excesivă de consum, cu minciună și necredință. Doar Sfînta Biserică, instituție divin-omenească, oferă tuturor oamenilor Adevărul, Viața și Calea adică pe Domnul nostru Iisus Hristos; oferă putere omului de a trăi cu credință nezdrucinată, cu nădejde nebiruită, cu dragoste nefățarnică și toată cu virtutea aducătoare de bucurii.
Preaiubiți fii ai Bisericii,
În fața ieslei, la Hristos, se adună păstori simpli dar și magi înțelepți, îngeri curați și oameni păcătoși. Astăzi și mereu, toți sunt chemați, dar nu toți primesc vestea cea bună a Sfintei Evanghelii, din lipsă de credință, evlavie și sinceritate.
Există o evlavie care vine din inimă și există o evlavie care este doar o mască. Domnul spune limpede: „Poporul acesta cu buzele Mă cinstește, dar inima lor este departe de Mine.” (Matei 15, 8) Dragilor, Vă invit să trăiți cu credință puternică, lucrătoare, vie; cu credință fierbinte, neclintită, curată, căci în fața Domnului se văd toate. Este important să ne dorim sfințenia și Domnul, ne este nouă întru toate pildă și ajutor.
Hristos Se naște în staul, nu într-un templu bogat. Nu pentru că ar fi disprețuit frumusețea altarului, dar pentru a ne arăta că inima omului trebuie să fie altar. Acolo unde altarul inimii este curat, smerit și viu, acolo Se naște Hristos. Ne învață Sf. Paisie de la Neamț: ,,Când stai să te rogi, fă-ţi mintea ta preot şi inima ta altar.” Dar acolo unde este doar decor, doar tradiție exterioară și „doar frunză fără rod”, cum zice Sf. Efrem Sirul, Pruncul nu găsește loc. Fățărnicia naște moarte duhovnicească. Fățărnicia și viclenia nu iubește Domnul.(Psalm 5,6) Sărbătoarea împărătească a Nașterii Domnului ne aduce întrebare profundă:
- Ce fel de credință trăiesc eu?
- Ce fel de om sunt atunci când nu mă vede nimeni?
- Ce glas are conștiința mea?
- Ce rod aduc în lumea aceasta?
Dragi creștini, Dumnezeu nu vine ca un împărat biruitor, ci ca un prunc neputincios. De ce? Pentru ca nimeni să nu se teamă de El. Sf. Isaac Sirul spune: „Dragostea lui Dumnezeu a răsturnat ordinea firii: Cel tare S-a făcut slab ca să atragă pe cel slab la sine.” Hristos nu zdrobește pe omul căzut; îl ridică. Nu-l acuză; îl vindecă. Nu-i cere să fie desăvârșit înainte de a-l iubi; îl iubește ca să-l facă desăvârșit.
Astfel, Nașterea Domnului este judecata iubirii: cine iubește, vine la lumină; cine dăruiește milă – primește milă; cine ajută – este ajutat; cine fuge de iubire, cade în întuneric. Acum, astăzi, e timpul să pornim cu toată inima să răspundem dragostei lui Dumnezeu și să împlinim sfaturile evanghelice.
Dragi creștini, Vă mulțumesc pentru dăruirea și bunătatea Dvs, celor care v-ați implicat cu ajutor financiar, în Campania de caritate a Episcopiei de Ungheni și Nisporeni ,,Ajută un copil bolnav de cancer”. Deja mai mulți copii din cuprinsul Episcopiei au primit cu lacrimi de recunoștință ajutorul oferit. Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să vă răsplătească tuturor însutit și în veacul acesta, și în cel viitor, după cuvântul Său: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
Hristos este Lumina care luminează în întuneric. Sf. Simeon Noul Teolog zice: „Dacă Hristos Se naște în peșteră, El Se poate naște și în inima ta, oricât ar fi ea de întunecată.”
- în întunericul războaielor, Hristos este pacea;
- în întunericul dezbinărilor, Hristos este unitatea;
- în întunericul bolii, Hristos este vindecarea;
- în întunericul îndoielii, Hristos este adevărul și
- lipsa lui Hristos e lipsa binecuvîntării.
Dragi fii duhovnicești,
Betleemul de astăzi este inima noastră, este familia noastră și Biserica în care ne rugăm. În familie se naște credința, în biserică se împărtășește, se înmulțește, iar în comunitate se mărturisește prin iubire și slujire.
Familia creștină trebuie să devină altar al luminii și definiția ei se împlinește și se adeverește doar sub cupola Crucii Bisericii lui Hristos. În familie se învață prima rugăciune, prima iertare, primul gest de milostenie, primii pași spre Biserică, spre Liturghie.
Biserica este Betleemul care nu îmbătrânește, este izvorul de har în care Hristos Se naște la fiecare Sfântă Liturghie, și mai ales, lucru minunat și înfricoșător, Hristos se dăruiește nouă, celor nevrednici, dar dornici de Dumnezeu.
Iubiţii mei fii în Hristos,
Nașterea Domnului nu este o poveste veche, nu este doar un eveniment de demult, ci un fapt veșnic: Hristos se naște iar și iar în sufletele celor care cred și se pleacă cu umilință înaintea Lui. Nașterea Domnului nu este doar un motiv de sărbătoare exterioară — colinde, mese, daruri — ci mai ales un prilej de reînnoire lăuntrică. Pruncul Hristos vine să aducă lumina cunoştinței de Dumnezeu, să deschidă calea către împăcarea sufletului cu Creatorul, cu sine și cu semenii. „Astăzi Dumnezeu vine pe pământ și omul se suie la cer; îngerii se amestecă printre oameni, iar oamenii stau fără frică înaintea îngerilor.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În această zi binecuvântată, în care „S-a arătat harul lui Dumnezeu, cel aducător de mântuire pentru toți oamenii” (Tit 2,11), Vă felicit cordial cu prilejul Sărbătorilor de iarnă: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Botezului Domnului și Noul An civil.
Părintește vă îndemn: Hristos Se naște, slăviți-L!
Cu arhierești binecuvîntări,
PETRU,
ARHIEPISCOP DE UNGHENI ȘI NISPORENI
Nașterea Domnului 2025/2026
Dată în Reședința Episcopală, mun. Ungheni
