Istoria bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din s. Todirești, r. Ungheni
Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”.
Localitatea: s. Todirești, r. Ungheni.
Anul înființării: 1815 (biserică din lemn).
Preot paroh: Protoiereu Ioan GAJIM.
Slujiri arhierești (ultima): 17 decembrie 2018.
Dacă satul Todirești are o vechime cu mult mai mare, fiind fondat în anul 1597, nu se poate spune același lucru, cu referire la existența unei biserici, cel puțin pe bază de arhivă, care ne trimit la anul 1815, ca an de zidire a unei biserici din lemn. Astfel, conform Registrelor Clericale întocmite în anul 1832 de către fiecare parohie în parte, inclusive și de clerul bisericii din satul Todirești, biserica a fost construită în anul 1815, din material lemnos, prin sârguința enoriașilor. Biserica avea un singur prestol în cinstea „Sfinților Mai Marilor Voievozi”. Temelia bisericii a fost zidită din piatră, iar biserica a fost îngrădită în vîlci, tencuită și văruită și acoperită cu șindrilă. Clopotnița era construită tot din lemn și lipită de biserică.
Conform acelorași registre clericale, în anul 1832 biserica era îndestulată cu podoabele necesare. Pământ, la această biserică în anul 1832 pentru traiul clerului, cât și pentru arat și cosit nu exista, iar slujitorii bisericești se foloseau de pământ, la un loc cu locuitorii satului după așezământul din 1813. Slujitorii bisericești aveau case proprii, făcute din lemn, dar se aflau pe pământul boierului. Ștat pentru cler nu era, însă slujitorii bisericești se bazau pe înaltul temei întărit la anul 1813, adică pe așezarea pentru tagma duhovnicească din Basarabia după socotința arhiereului Eparhiei. Slujitorii bisericești erau: 1 diacon și 1 paraclisier. Pentru întreținerea slujitorilor bisericești nu se primea leafă și de aceea hrana lor era de mijloc. Deasemenea se știe că biserica nu dispunea de o casă bisericească. Cele mai aproape bisericii din Todirești erau biserica din satul Pîrlița cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul și biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din satul Stînjinei (Bușila).
În ce privește statistica populației în anul 1832, satul Todirești număra 41 de gospodării, 93 de case țărănești, 164 suflete de parte bărbătească și 183 de parte femeiască. Rascolnici (sectanți) în parohie nu erau.
În anul 1834 la 19 mai, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului DIMITRIE (Sulima), Arhiepiscopul Chișinăului și al Hotinului și Cavaler, la această biserică, a fost numit preotul Simeon, feciorul țăranului Feodor SUHAN. Studii seminariale nu a avut. În anul 1815, la 21 noiembrie, a fost hirotonit preot de către Înaltpreasfințitul Mitropolit și Exarh GAVRIIL (Bănulescu-Bodoni) pentru biserica „Nașterea Maicii Domnului” din satul Sinești, județul Iași, iar în anul 1818, la 9 ianuarie, cu binecuvântarea aceluiași Mitropolit și Exarh GAVRIIL a fost transferat la biserica cu hramul „Sfinții Mai Marilor Voievozi” din satul Seliște. La 14 mai cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului DIMITRIE, Arhiepiscopul Chișinăului și al Hotinului a fost transferat la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bahmut, județul Iași.
Odată cu trecerea timpului, biserica din lemn a ajuns într-o stare deplorabilă. Astfel se simțea necesitatea construcției uneii noi biserici, dintr-un material mai durabil. În cele din urmă în anul 1875 este construită o biserică, cu cheltuiala enoriașilor și străduința părintelui Ilie SEVERIN. Clădirea bisericii a fost construită din cărămidă, pe fundament de piatră, cu cupolă deschisă. Biserica, fiind unită cu clopotnița, a fost acoperită cu tablă și vopsită în verde. Ograda bisericii a fost îngrădită de jur împrejur cu gard de stejar. După ce construcția a fost finisată, la 2 iunie în același an, noua biserică a fost sfințită.
Începând cu anul 1885, clerul bisericii are fixat ștat și anume: 1 preot și 1 dascăl. Conform registrelor clericale pe anul 1885, clerul acestei biserici, se folosea deplin de pământul bisericesc în număr de 33 destine, aflat pe moșia numită Bobul. Biserica era împodobită suficient cu cele necesare. Slujitorii bisericești aveau case proprii. Deasemenea se știe că o parte din slujbele bisericești erau oficiate în limba rusă, iar în altă parte în limba română.
În anul 1876, în satul Todirești a fost deschisă o școală ministerială de o singură clasă. Profesor la această școală a fost numit Nicolae Vasilie DIACON, iar profesor de religie a fost numit părintele Ilie SEVERIN. În anul 1819 în școală învățau 40 de copii, iar în 1905 învățau 65 de băieți și 5 fete.
Începând cu anul 1892 în biserică se aflau următoarele cărți, scăpate de cenzura duhovnicească și anume: 1) Cuvântul și Discursur Preasfințitului PAVEL, 3 tomuri; 2) Cuvântările protoiereului Nordov, 2 tomuri; 3) Conversațiile Învierii ale Vedomostei Eparhiei Moscovei; 4) Conversațiile liturgice ale păstorului bisericesc, 3 volume; 5) Colecția întreagă de învățături ale Arhiepiscopului DIMITRIE al Hersonului; 6) Învățătură pentru aplicarea administrației, pentru preoții de la sate pe anul 1893; 7) Învățătură la Înviere și zile de sărbătoare și catihism și deasemenea conversații despre biserica ortodoxă ale preotului Dolin; 8) Învățături și conversații liturgice referitoare la istoria sfântă a Vechiului Testament, semnate de preotul Zelenev; 9) Opera Sfântului Ioan Gură de Aur, tomul 2, partea1; 10) Chiriacodranion și învățătura protoiereului Puteatin în limba moldovenească (română); 11) Învățăturile preotului Serapion Broiacov.
În ce privește statistica populației la 1892 a satului Todirești împreună cu sătucul Grăseni, era următoarea: 166 de gospodarii, 664 de suflete de partea bărbătească și 601 de parte femeiască.
În anul 1905 statistica populației era următoarea: 216 ¼ de gospodării, 865 de suflete de parte bărbătească și 822 de parte femeiască, în creștere față de 1892.
În anul 1906 în satul Todirești este numit preot – Gheorghe Andrei GONCIARUC. Părintele Gheorghe s-a născut la 23 aprilie 1879, în familia preotului din satul Romanca, județul Akerman. În anul 1904 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău și concomitent a fost trecut în categoria a doua. La 9 iulie 1904 a fost numit cântăreț, de către Preasfințitul ARCADIE, la biserica din satul Seliște, județul Chișinău. La 28 mai în anul 1906, a fost transferat ca cântăreț la biserica din satul Colibaș, județul Ismail. La 19 noiembrie în același an a fost hirotonit în treapta de diacon, de către Preasfințitul Arhiepiscop VLADIMIR, iar la 21 decembrie în treapta de preot pentru biserica din satul Todirești, pentru care, are și decret cu Nr. 26777.
În trecerea anilor și pribegia timpurilor biserica a necesitat și reparații. Prima tentativă de acest gen, a fost înregistrată în anul 1901. Anume în acest an, la 16 iulie, clerul bisericii din satul Todirești se adresează cu un raport către Preasfințitul ARCADIE, Arhiepiscopul Akermanului, aducându-i la cunoștință, necesitatea reparației bisericii. Reparația consta în următoarele: necesitatea îndreptării cu tencuială a pereților exterior și a carnizurilor. Înfăptuirea pulverizării și văruirea pereților atât exteriori cât și interior; instalarea unor geamuri noi în locul celor vechi care s-au îndoiat, instalarea de noi uluci și țevi, îndreptarea unor locuri de pe acoperiș, precum și vopsirea lor, dar și a grilei gardului. Pentru toate acestea enoriașii în comun acord au încheiat înțelegere pentru suma de 550 ruble, o sumă de altfel nu prea mică pentru acelea timpuri. În continuare, prin acest raport, clerul cere cu smerenie, permisiunea Preasfințitului ARCADIE de a realiza reparația bisericii. Amintim că raportul dat este semnat de către preotul Ilie SEVERIN, în numele celor mai puțini știutori de carte și anume: pentru starostele bisericii Constantin SÎRBU și cântărețul Grigorii PRODAN.
La 15 octombrie în același an, preotul blagocin Ioan GRONCO, în raportul său către Consistoriul Duhovnicesc raporta, că reparația bisericii din Todirești cerută în iunie, la moment este finisată. În continuare el amintește că reparația a constat în următoarele: 1) în tencuiala și văruirea clădirii bisericii exterioare și interioare și realizarea panoului de ulei în intenrior la 2 arșini de la podea; 2) în vopsirea și repararea acoperișului și a ulucilor pentru scurgerea apei și a țevilor de aramă verde; 3) vopsirea și repararea podelei vechi; 4) schimbarea tuturor ferestrelor vechi și înlocuirea lor cu unele noi, deoarece cu trecerea timpului cele vechi s-au îndoiat. Deasemenea în raport se mai amintește că la reparația bisericii obștea a cheltuit 555 de ruble, mai mult cu 5 ruble decât era preconizat, iar banii pentru meșteri deja au fost achitați. Principala participare la lucrările de reparație a bisericii a revenit preotului paroh Ilie SEVERIN.
După unirea Basarabiei cu România bisericile de aici, din care făcea parte și parohia din satul Todirești, reprezentate prin Arhiepiscopia Chișinăului și a Hotinului au intrat în componența Bisericii Ortodoxe Române. Întâistătător al eparhiei, a fost numit Preasfințitul NICODIM, Episcop de Huși, dar păstorirea sa a fost scurtă, căci la finele anului 1919 el și-a prezentat demisia în fața Sfântului Sinod. În locul său, a fost numit un localnic, Episcopul-Locotenent al Episcopiei Chișinăului GURIE (Grosu). În anul 1925 Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, astfel înființându-se Mitropolia Basarabiei, iar Arhiepiscopul GURIE a fost ridicat la rangul de Mitropolit.
Conform Anuarului Arhiepiscopiei Chișinăului pe anul 1922, parohia satului Todirești, după noua împărțire teritorial-administrativă făcea parte din județul Bălți. Iar conform împărțirii bisericești se încadra în cercul (protopopiat) II bisericesc, care cuprindea 27 de parohii rurale, conduse de protopopul Andrei TANASIE, iar subprotopop Petre CECAN, parohul din Redeni. Paroh al biserii din Todirești era Gheorghe GONCIARIUC, în vârsta de 42 de ani. Părintele Gheorghe s-a născut în anul 1879, la 23 aprilie. După ce a absolvit Seminarul Teologic, a fost hirotonit preot în anul 1904, iar în Todirești a fost mutat în anul 1906. Cântăreț în această perioadă era Rodion MUSTEAȚA, în vârstă de 48 de ani, absolvent al școlii de cântăreți, fiind în serviciu de la 1899, iar pe loc din 1901. În ce privește statistica populației conform anuarului, în satul Todirești erau 200 de gospodării. Sat alăturat era Grăseni la 3 km, iar cea mai apropiată comună era cea din Petrești la 7 km. Deasemenea se știe că biserica avea case pentru cler.
Începând de la 1 ianuarie 1926 și până la 1 ianuarie 1930, parohia satului Todirești de rând cu alte parohii, s-a aflat sub jurisdicția Mitropolia Moldovei de la Iași. În urma acestui fapt s-a constatat că bisericile și gospodăriile lor începuse a se ruina și a se descompune, din lipsă de îngrijire, lipsă de curățenie și de fonduri, strict necesare, precum și din nerespectarea formelor de cancelarie parohială. Coruri bisericești nu erau organizate și chiar înfățișarea personalului lăsa mult de dorit. Anume în această perioadă, mai exact în anul 1929, a fost întrepinsă o reparație a bisericii. Dar, în urma inspecției, făcută în anul 1930 la 14 noiembrie de către Preotul Mihail STOICOV, Protoiereul cercului III – Bălți s-a constatat, că reparația din 1929 a fost făcut slab și lucrul executat foarte prost, deorece carnizurile deja crăpase iar în unele locuri chiar au căzut. Deasemenea, ușile din biserică erau crăpate și trebuiau înlocuite cu unele noi. Icoana Mântuitorului din iconostas era prost executată și trebuia de urgență să fie schimbată, făcând o impresie proastă. Deasemenea și icoana Mântuitorului așezată în fața sfântului Prestol era executată foarte prost, făcând sminteală credincioșilor.
S-a constatat deasemenea, că există o neînțelegere între comitetul bisericii și antreprenorul, anume în privința reparației, pentru care s-a ajuns chiar și la judecată.
În urma inspecției, a fost întocmit proces-verbal, iar părintele paroh a fost invitat la episcopie, printr-o ordonanță, pentru a se conforma cu îndrumările părintelui Mihail STOICOV, făcute în urma inspecției. Dar, totodată se cerea părintelui paroh, să raporteze măsurile luate pentru zugrăvirea icoanelor din biserică, deoarece multe sunt cu totul uzate și învechite. În schimb casa parohială a fost reparată bine. Religia se preda în şcoală de către preot, iar comitet de binefacere nu exista. Nu existau deasemenea nici sectanţi în parohie.
Biserica din satul Todirești ca și alte parohii din țară și-a continuat activitatea în toată perioada administrației românești dintre cele două războaie mondiale, slujind lui Dumnezeu neîntrerupt. Nu au fost descoperite documentele cu ajutorul cărora să putem elucida activitatea spirituală a bisericii în perioada războiului (1941-1945).
După anul 1945 Uniunea Sovietică își extinde influența asupra Basarabiei. Unul din obiectivele Uniunii Sovietice sub aspect religios a fost acțiunile nefaste de a înfăptui prin toate mijloacele, distrugerea credinței strămoșești, de persecutare a preoților și apoi ca acțiunilor de închidere și dărâmare a bisericilor și mănăstirilor. La fel s-a întâmplat și cu Biserica din Todirești, care fiind distrusă în timpul bombordamentului în timpul războiului, nu s-a mai întreprins de către sovietici nici o acțiune pentru a o renova sau reactiva.
În anul 1946, conform documentelor de arhivă, biserica din Todirești era funcțională, dar nu era înregistrată, iar slujitor al cultului era Feodor DRUMEA, care se dădea drept preot în fața enoriașilor. Acesta din urmă, conform documentelor de arhivă, era un aventurier, care nu avea nimic comun cu biserica, ba mai mult, acesta, era un fost șef al jandarmeriei de poliție din România. Însă, credincioșii l-au primit și îl considerau de preot. Împotriva acestui presupus preot din Todirești, a fost trimis un ieromonah energic pe nume SOSIFEI (Griza) de la mănăstirea Curchi. Autorităților de stat sovietice, l-ea fost greu să-l pună la evidență pe Griza, deoarece biserica nu era înregistrată, iar în al doilea rând satul Todirești se afla aproape de granița României. În cele din urmă Ieromonahul Sosifei (Griza) a fost numit ca preot în satul vecin Petrești cu deservirea parohiei din Todirești și Nicolaevca. Deasemenea se știe că părintele Sosifei s-ar fi confruntat cu acel presupus preot Feodor DRUMEA.
În darea de seamă pe anul 1947, de către împuternicitul Sovietului pe afacerile bisericești pe lângă Sovietul Miniștrilor URSS pentru RSS Moldovenească P. ROMENSCHi scria, că în satul Todirești, raionul Ungheni, a slujit diaconul Feofil DRUMEA. Acest DRUMEA, mai apare deasemenea și în scrisoarea Preasfințitului NECTARIE, Arhiepiscopul Chișinăului și al Moldovei către P. ROMENSCHI, scrisă la 27 decembrie 1948. Despre DRUMEA în această scrisoare se spune, că a fost ascultător al mănăstirii Hârjauca, iar apoi monah al episcopului Belețcovo, dar nu avea sanul preoției.
În anul 1949, la 10 ianuarie, împuternicitul Sovietului P. ROMENSCHI înștiințează Sovietul despre rezultatele înregistrării sovietilor bisericești și a comisiilor revizioniste ale bisericilor funcționale. În această scrisoare el amintește faptul că unele biserici, printre care și biserica din Todirești, din pricina neînregistrării și a faptului că aceste biserici nu au avut preoți stabili pentru perioade mai mari de timp, iar slujbele se săvârșesc din ocazie în ocazie și cu slujitori ocazionali, sovietele bisericești s-au desființat și nu mai există.
În anul 1955, același monah aventurier DRUMEA, săvârșea slujbele și diferite trebuințe pe la casele oamenilor, deasemenea și în anul 1957 tot el slujea la Todirești.
La 31 martie 1972, împuternicitul Sovietului S. TANAEVSCHI trimite un memorandum către președintele Sovietului Miniștrilor RSS Moldovenești – G. IEREMIA. În scrisoarea dată, care se referă la consolidarea controlului asupra îndeplinirii legilor de către cultele religioase din 30 iunie 1969, e amintit faptul, că din satul Todirești au venit cereri pentru înregistrarea clădirii bisericii și renașterea activității bisericii.
Despre părintele Ilie Severin. Părintele Ilie s-a născut în anul 1834 la 20 iulie în satul Bărboieni, județul Chișinău, în familia unui paraclisier. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, la 19 decembrie 1861 este hirotonit preot, de către Preasfințitul ANTONIE, Arhiepiscopul Chișinăului și al Hotinului, pentru biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Cetireni, județul Bălți, pentru care are decret cu numărul Nr. 3157. În anul 1863, la 10 decembrie, autoritatea eparhială l-a numit adjunctul blagocinului cercului II bisericesc. La 21 decembrie, anul 1865, după cererea sa, a fost mutat de către același ierarh ca paroh la biserica din satul Todirești, prin decretul cu Nr. 9333. În anul 1870, la 10 februarie, pentru slujirea neîtreruptă și impecabilă în cadrul bisericii și a parohiei a fost decorat cu dreptul de a purta bederniță, iar la 10 mai cu scufie sinodală, de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop PAVEL (Lebedev), pentru cuvântul său de păstor spre impulsul dat enoriașilor, spre construcția bisericii din satul Todirești, construită în colaborare cu el.
În anul 1870, devine profesor de religie pentru școala locală ministerială, de o singură clasă. În anul 1882, la 22 martie, a fost decorat, de către Arhisepiscop PAVEL, cu camilafcă sinodală pentru timpul îndelungat de slujire pastorală impecabilă și cu multă râvnă. Pentru activitatea pastorală a fost decorat la 15 mai 1898 cu cruce pectorală din partea Sfântului Sinod. Iar pentru activitatea sârguincioasă și mulți ani de slujire, în cadrul bisericii și a parohiei, a fost decorat la 30 iunie 1900 cu ordinul „Sfânta Ana” de gradul III. Pentru sârguința deosebită în cadrul bisericii și în afirmarea în învățământul public, i-a fost acordată la 6 mai 1905 binecuvântarea Sfântului Sinod împreună cu decret.
Cu deosebită râvnă a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în biserică pentru popor, citind învățătură alcătuită de el însuși din cărți. A fost căsătorit cu Maria Ioan, având împreună doi fii: Pavel și Feodor; o fiică pe nume Sofia. În ce privește starea morală cât și cea intelectuală a familiei se prezenta foarte bine.
Pământurile bisericii. La 16 februarie 1875 Preotul Ilie SEVERIN se adresează cu o rezoluție către administrația Poliției județului Iași. Prin aceasta din urmă, aduce la cunoștință faptul, că biserica nu are în folosință pământ bisericesc, cerând totodată conform legilor în vigoare, darea de folosință a unei porțiuni de pământ care se cuvine pentru o singură unitate. Dar în același timp, adăuga părintele, că fără planul și documentația specială pentru darea în folosință a pământului, biserica nu poate fi sfințită, căci s-a hotărât, ca ea să fie sfințită numaidecât în acest an.
La 3 iulie principalul responsabil pentru darea în folosință a pământului bisericesc scria administrației județene de Poliție că proprietarul satului Todirești Nadejda BUHARINA avea reședința în orașul Odessa pe strada Sadova, în casa Eranțova. În același timp, primul, cerea permisiunea administrației, darea în folosință a pământului bisericesc fără prezența proprietarului Buharin, în același loc unde și la momentul actual clerul se folosește de el. Pe parcurs s-a constatat că elaborarea acestui act a fost făcută îndradevăr fără prezența proprietarului moșiei Todirești Nadejda BUHARIN.
Actul, cu referire la alegerea locului pentru darea în folosință a pământului bisericesc pentru clerul bisericii, din moșia satului Todirești în număr de 33 de desetine, a fost întocmit la 18 martie 1876. Astfel pe aceeași dată principalul responsabil pentru darea în folosință a pământului stanului 3 aducea la cunoștința administrației de Poliție județene faptul, că el a trimis o scrisoare prin administrația de Poliție județeană din Borodsc către proprietarul satului Todirești BUHARINA. Prin această scrisoare trimisă la 11 august aceluiași an, el amintește că i-a cerut lui BUHARINA să se prezinte până la data de 10 august. Dar ea nu a venit și nici măcar nu a trimis vre-o împuternicire pentru a asista la darea în folosință a pământului pentru clerul bisericesc. Fiind înregistrată lipsa proprietarului, administrația a ales din moșia satului Todirești un lot de pământ pentru darea în folosință pentru clerul bisericii fără prezența lui Buharin. Amintim faptul că acel lot de pământ pentru biserică era folosit de multă vreme de către cler, cu acordul proprietarului BUHARIN, însă nu oficial.
Deja la 7 decembrie 1879 într-un raport către administrația de Poliție județeană, principalul responsabil pentru darea în folosință a pământului îi prezenta următoarele acte care trebuiau să fie întărite și anume: 2 planuri speciale pentru pământ, împreună cu un document pe 20 de pagini și chitanța clerului din Todirești cu privire la primirea unui lot de pământ în număr de 33 de desetine din locul numit Bobu, în acord cu actul din 18 martie 1876. Actul urma să fie prezentat și Consistoriului Duhovnicesc la timpul potrivit.
Din anul 1988 și până în prezent paroh al bisericii este Protoiereul Ioan GAJIM.
Protoiereul Ioan Gajim s-a născut într-o familie de țărani creștini, Mihail și Ana, pe data de 13 februarie 1961, în satul Durlești, raionul Strășeni.
În 1968 a pășit pentru prima dată pragul Școlii Medii din sat. În 1979 a fost înrolat în Armata Sovietică și în 1981 s-a demobilizat. După Armată, a lucrat în Chișinău, la Banca Centrală. În 1982 a intrat în Seminarul Teologic din Leningrad (Sankt-Petersburg) pe care în 1986 l-a absolvit. În același an s-a căsătorit cu COCIERU Larisa Mina.
A fost diaconit în 1987 de către regretatul Arhiepiscop IONATAN (Capolovici). A slujit la Biserica Sfânta Treime din Chișinău până la data de 19 decembrie 1987.
A fost hirotonit în treapta de preot de către regretatul Mitropolit SERAPION (Fadeev) și în aceeași zi (19 decembrie) a fost trimis să slujească ca preot paroh în satul Ciuciulea, raionul Glodeni.
În 1988, la data de 18 noiembrie, a fost transferat de către Mitropolitul SERAPION în satul Todirești, raionul Ungheni. De Sfânta Mare Muceniță Varvara, 1988, a redeschis și a sfințit biserica cu un sobor de preoți în frunte cu Protopopul de Chișinău, Protoiereul Ioan Vulpe. În 1990 a reparat biserica capital (a schimbat podeaua, a tencuit pereții, a pictat biserica și a acoperit-o cu tablă de aluminiu). În 2003 a reparat-o din nou. După zece ani, 2013, iarăși zugrăvind-o, a sfințit-o la hramul bisericii cu un sobor de preoți în frunte cu Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni.
Pe parcursul acestor ani – 1988-2014 – a avut ca coslujitori mai mulți epitropi, cântăreți și dascăli. În prezent, activează un cor mixt compus din elevi.
În acești ani au fost epitropi:
– Maxim COVALI, din anul 1988 până în 1990;
– Gheorghe CHIRILIUC, din 1990 până în 1995;
– Vasile CULIUC, din 1995 până în 1999;
– Cosma DÎRVARI, din 1999 până în 2004;
– Dumitru SAVCIUC, din 2004 până în 2008;
– Maria DARCACI, din 2008 până în prezent.
De la redeschiderea Bisericii, 1988, dascăli au fost următorii: Preoteasa Larisa și mai târziu cu copii – Cristina, Irina și Ioan.
Cântăreții: Vera CROITORU, Eugenia CALIGA, Agrepina CHIRILIUC, Andriana MAMALIGA, Lidia CALIGA, Parascheva COVALI, Dumitru SAVCIUC, Vasile CALIGA, Veronica COJOCARI, Eugenia OBRIȘTE, Olga COJOCARU, Nicolai CANTEMIR, Dumitru BULUBICA.
La data 21 noiembrie 2013, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat sfințirea Prestolului și Sfânta Liturghie. Ierarhul a fost întâmpinat de către protopopul circumscripței Ungheni, Protoiereul Bartolomeu TURTUREANU, parohul bisericii, Protoiereul Ioan GAJIM, împreună cu preoteasa Larisa, conducerea localității și enoriașii. Parohul bisericii a fost decorat cu Medalia Eparhială „Sf. Bn. Kneaz Alexandru Nevski”, gr. I, în semn de apreciere și recunoștință pentru 25 de ani de slujire în această parohie. Preasfinția Sa a adus în dar locașului sfânt o icoană cu chipul Maicii Domnului. Parohul a mulțumit Episcopului PETRU pentru vizita arhipăstorească, vizită ce se dovedește a fi prima a unui Ierarh în satul Todirești, chiar dacă biserica datează încă din anul 1815.
La data de 17 decembrie 2018 Preasfințitul PETRU a oficiat Liturghie Arhierească în biserică. Serviciul divin a fost prilejuit de aniversarea a 30 de ani de slujire a Protoiereul Ioan GAJIM, parohul bisericii, în această localitate.
Preot paroh: Protoiereu Ioan GAJIM.
Cleric: Preot Ioan GAJIM.
Contacte:
Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” s. Todirești, r. Ungheni.
