Istoria bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din s. Leușeni, r. Hîncești
Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”.
Localitatea: s. Leușeni, r. Hîncești.
Anul înființării: 1837-1838.
Preot paroh: Protoiereu Mihail FODOR.
Slujiri arhierești (ultima): 23 septembrie 2017.
Leușeni este un sat din raionul Hîncești situat la 73 km de capitala Republicii Moldova – Chișinău. Satul este așezat pe colina de răsărit a luncii Prutului, la o distanță de 3 km de la malul râului. Nu există date sigure cu privire la prima atestare a satului. În lucrarea sa „Localitățile Moldovei în documente şi cărți vechi’’ (vol. I, editată în Chișinău, 1991 pag. 488), Vladimir NICU arată: „… satul Leușeni, raionul Hîncești, atestat la 12 mai 1425…’’ în același timp în „Enciclopedia Moldovei” scrie că satul Leușeni este menționat documentar din 1495. Deci, așa ori altfel, satul Leușeni pare să fie fondat in secolul XV, în perioada domniei lui Ștefan cel Mare.
Un popor creștin este întotdeauna apărat de Dumnezeu. Nu se poate spune cu precizie despre construcția primei biserici din satul Leușeni. Doar atât, că în documentul „ведомость о церкви’’ scrie: „церковь построена к 1838 году”. În cartea „Leușeni – sat la poarta țării’’de Teodor VOLCU s-a găsit următoarele: „… astfel în anii 1837-1838 în locul bisericuței mici de lemn a fost construită biserica nouă cu pereți de piatră care există și astăzi’’. Deci, existența unei bisericuțe de lemn este dovada, că strămoșii noștri au fost buni creștini încă din timpurile străvechi. Tot în această carte se spune că în anul 1838 satul Leușeni era alcătuit din 178 de gospodării (români de religie creștin-ortodoxă) cu 387 de bărbați și 265 de femei și 2 gospodării de evrei cu 3 bărbați şi 4 femei. Această informație este preluată din același document despre care s-a pomenit mai sus, ce se păstrează în biserica din sat. Ex-președintele consiliului bisericesc, regretatul Vasile MAFTEI ne-a afirmat precum că acest document („ведомость о церкви’’) a fost găsit în vremea reparației capitale a bisericii din ultimii ani ai secolului trecut.
În anul 1880 lângă biserică a fost construită clădirea școlii populare de două clase pentru băieți și fete (din povestirile lui Costache IACOB). Așa a luat naștere pe la sfârșitul sec. XIX un mic centru cultural al satului – biserica şi școala. Dar şi lecțiile de religie la școală, și serviciul divin și ierurgiile la biserică se făceau în limba slavonă. Evenimentele istorice care au avut loc după această perioadă au influențat viața satului.
Prin anul 1900 fiul Preotului Nicolae din sat, anume Mihail PERCIUN, a reușit să meargă la Seminarul Teologic din Chișinău și să-l absolvească și să devină preot. Deci, prin anul 1900 Preot în sat era Nicolae PERCIUN. In anii interbelici serviciul divin era oficiat în limba română de Preotul Nicolae PERCIUN. In 1922 a venit un ordin de „sus’’ca toate sărbătorile religioase să se petreacă dupa stilul nou, ceea ce a stârnit nemulțumirea oamenilor din sat și chiar și a Preotului Nicolae PERCIUN, care nu a dorit să treacă după stilul nou și și-a dat demisia. După Nicolae PERCIUN, preot în sat a fost numit ginerele său. Dar nici doi ani n-a zăbovit la cele sfinte și a trecut din viață. După el a venit din România Părintele Ioan DRĂGAN, care și el a continuat să oficieze serviciul divin și rânduielile bisericești pe stil nou. În 1940 se refugiază în România, în 1941 revine in sat, iar în 1944 pleacă în România, în jud. Dolj.
După plecarea lui în România, paroh la sfânta biserică vine Preotul Isidor. El locuiește în casa lui Vasile VASILACHE (Costachel). În 1949 vine un ordin de „sus’’ să fie inchisă biserica și acest preot se retrage la mănăstirea Hîncu și ani la rând este vizitat de oamenii din sat.
Sfintele Taine și ierarugiile erau oficiate de către Părintele Gheorghe din Parohia Obileni și de Părintele Nicolae.
Biserica din sat a fost dată uitării, tencuiala s-a invechit, nimeni nu-i dădea nici o atenție, doar vre-un bătrân se oprea în dreptul ei și făcea semnul Sfintei Cruci. Cei mai evlavioși, duminica sau de sărbători, luau drumul spre satul Obileni.
Odată cu inceputul pregătirilor pentru Olimpiada din 1980 de la Moscova (focul olimpic trebuia să treacă prin Leușeni), întrebarea cu biserica a venit iarăși la ordinea zilei. Au fost construite garduri comune de-a lungul satului, dar biserica era în stare nesatisfăcătoare. Au hotarât să repare exteriorul. Răspunzător de reparație a fost desemnat inginerul-constructor Cuzima CIOBANU. După spusele dumnealui, s-au cheltuit vre-o 50-60 mii de ruble pentru a repara exteriorul.
În primăvara anului 1979, înainte de Olimpiadă, mai exact pe 22 martie (de sfinții 40 de Mucenici) la miezul zilei (copiii se intorceau de la școală) s-au oprit lângă biserică o grupă de milițieni, grăniceri cu câini, însoțiți de secretarul de partid din sat cu o mașină. Au început să scoată totul din biserică: icoane, candelabre, documente, steaguri și le aruncau în mașină. Imediat s-au adunat mai mulți localnici și se luau la harță cu oamenii legii, nedându-le voie să încarce lucrurile în mașină. Cei mai activi au fost: Ana BRAN, Ghenadie ARSENE, Anastasia IACOB, Gheorghe NISTOR. Dupa mărturiile copiilor ce se intorceau de la scoala, Angela și Camelia BRAN, Angela ARSENE (nu erau lăsați să se apropie, dar erau atenți) câteva certificate de nastere, printe care și cel al Cameliei RADU, fiica fostului director de școală, Iorgu RADU, au fost sustrase de către localnici. Martorii oculari, Onisifor CARAMAN și Parascovia NANI, spun că și două steaguri au fost zmulse și ascunse la familia HATMANU din vecinătate; împotrivirea localnicilor a fost destul de aprigă, oamenii apărau locașul sfânt. Iată așa au fost scoase diferite obiecte din locașul sfânt și transportate la Hîncești, la depozit. În biserică au fost atârnate fotografii de-ale veteranilor de razboi și ale fruntașilor în muncă. Era vorba să se facă muzeu, dar copii de la școală n-au fost duși niciodată acolo.
În anul 1988, când au început să adie ușor primele brize ale democrației, se mai deschidea câte un locaș sfânt. Un grup de localnici, în frunte cu Petru HATMANU, au făcut un demers pentru redeschiderea bisericii. Şi iată, în același an, a venit reprezentantul raionului, Raisa CALANCEA, la primărie și a rugat primarul (pe atunci – Ion COPĂCEANU) să-i prezinte în ce stare este biserica și dacă se poate de deschis. S-a făcut curațenie și în anul 1989 s-a dat acordul să se deshidă biserica. „Înainte de a fi numit Preotul Ioan TULBU’’, – povestește actualul dascăl, Feodora FLIȘTOC, „a venit la un Paști Preotul Ioan CIUNTU cu alţi câțiva slujitori bisericești și s-a adunat tot satul. Tare multă lume mai era. Și când au început a cânta „Hristos a Înviat’’ parcă a trecut o săgeată prin mine și am început a plânge de bucurie, că se cântă și la noi în biserică. Apoi Vasile MAFTEI a început a îmbla să ne dea preot’’.
Primul Preot de la deschidere a fost Ioan TULBU, originar din satul Cărpineni. A început reparația bisericii în interior. Oamenii erau foarte entuziasmați. A început și construcția casei parohiale. Construcția a durat vre-o doi ani, ca mai apoi sa fie sfințită de către Preasfințitul VICHENTIE, Episcop de Bender. Preotul Ioan TULBU a rămas în Leușeni până în 1994, după care s-a transferat în satul vecin, Călmățui. În locul Sfinției Sale a fost numit Preotul Teodor TULBU, tatăl Părintelui Ioan. A oficiat primul serviciu divin chiar de Sf. Pantelimon, la 9 august. Iată ce scrie Părintele pe verso documentului „Ведомость о церкви’’: „1994. S-a făcut reparație capitală. S-a curățit până la piatră și s-a tencuit. S-a batut șubă cu ciment alb. Pe dinăuntru s-a restaurat și s-a pictat cu sfinți pe pereți în stil bizantin. S-a sfințit în anul 1997, la 8 martie, de Mitropolitul VLADIMIR. Parohul bisericii, Fiodor TULBU.’’
La 01 decembrie 2000 Preotul Teodor TULBU a trecut la cele veșnice și în funcția de paroh al bisericii din Leușeni a fost numit Protoiereul Mihail FODOR, care este paroh până în prezent. în anul 2001 a inceput reparația interiorului locașului sfânt.
În anul 2002 Preasfințitul ANATOLIE, Episcop de Cahul și Comrat, a vizitat parohia și oficiat sfințirea bisericii și Liturghie.
În 2005 părintele Mihail a sfințit o Troiță (Răstignire), ce a fos înălțată la podul din preajma drumului internțional – „Poltava’’. În anul 2007 a mai fost sfințită o Troiță la intrare în localitate.
La data de 23 septembrie 2017 Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfânta Liturghie la biserică. Anticipat Sfintei Liturghii au fost citite rugăciunile de resfințire a bisericii după o reparație capitală. În timpul Vohodului mic parohul bisericii, Protoiereul Mihail FODOR, a fost decorat cu dreptul de a sluji Sfânta liturghie cu Ușile Împărătești deschise până la rugăciunea „Tatăl nostru’’, pentru meritele, sârguința și munca depusă.
Contacte:
Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, s. Leușeni, r. Hîncești.
