Istoria bisericii „Sf. Ir. Nicolae” din s. Frăsinești, r. Ungheni
Biserica „Sf. Irh. Nicolae”.
Localitatea: s. Frăsinești, r. Ungheni.
Anul înființării: 1866.
Preot paroh: Protoiereu Andrei CUCU.
Slujiri arhierești (ultima): 25 septembrie 2017 (slujba prohodului).
„Formularele de evidență”, întocmite în anii 1812-1813 de către preoții fiecării parohii în parte, amintesc de anul 1793 ca an de zidire a unei biserici în localitatea Frăsinești, prin sârguința proprie a pomeșcicului Constantin IANCUL, proprietarul satului. Biserica de atunci a fost construită din lemn pe fundament de piatră, bine lipită cu lut, acoperită cu șindrilă și cu astfel de clopotniță. Hramul bisericii a fost dat în numele Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Făcătorul de minuni.
La anul 1837 se știe că clopotnița era deja veche și slabă, iar biserica era înzestrată cu obiecte bisericești și cu toate cele necesare unei biserici, inclusiv cu podoabe. Pământ la biserică pentru așezarea clerului nu exista, iar slujitorii bisericești erau asigurați cu hrană. Se cunoaște că slujitorii aveau case de lemn și se aflau pe pământul boierului.
În trecerea anilor și pribegia timpurilor, biserica veche din lemn a ajuns într-o stare fizică deplorabilă. Preotul Luca LAȘCOV, blagocinul cercului IV bisericesc al Județului Chișinău, în raportul său, din 26 noiembrie 1866, adresat Înaltpreasfințitului ANTONIE, Arhiepiscopul Chișinăului și al Hotinului, amintea starea în care se afla biserica veche din lemn. El menționa faptul că locașul sfânt era atât de vechi încît nu era posibil de a oficia serviciul divin în el. Prin urmare, fusese închisă biserica încă din 1860 și atașată la biserica din Măcărești, deși în evidența dărilor de seamă figura ca o biserică de sine stătătoare.
Simțindu-se în cele din urmă necesitatea construcției unei noi biserici, dintr-un material mai durabil, Preotul Ioan VEDRAȘCO de la biserica din Găureni hotărăște construcția unei noi biserici din piatră în satul Frăsinești. Despre el se cunoaște că avea o stare de sănătate precară și conform documentelor de arhivă ca mulțumire lui Dumnezeu pentru că a fost izbăvit de boală, a hotărât să folosească starea sa materială la un lucru măreț și anume la construcția bisericii din Frăsinești. Se cunoaște deasemenea că nu avea familie, dar avea o stare materială foarte bună.
Noua biserică a fost construită după planul bisericii anterioare de lemn, cu permisiunea Ierarhului. Pentru costrucție părintele Ioan a folosit suma de 4010 ruble argint, o sumă impunătoare pentru acele timpuri. Prin acest lucru el a dat posibilitatea enoriașilor din sat să iabă pe viitor o biserică. Căci, conform spuselor blagocinului Luca LAȘCOV în raportul său către arhiereul eparhiot, enoriașii-răzeși din Frăsinești erau atât de săraci, încît nu ar fi în stare niciodată să construiască o biserică.
Biserica nouă din Frăsinești a fost sfințită la 12 noiembrie 1866 de către Protoiereul Eugraf PONEATOVSCHI. În funcția de paroh al bisericii a fost numit Preotul Ioan VEDRAȘCO (postul de preot era vacant). Pentru fapta măreață Preotul Ioan a fost decorat cu ordinul „Sfânta Ana”, gradul III.
Până în anul 1872 în biserică a fost folosit iconostasul cel de la biserica din lemn, iar în 1872 Părintele Ioan VEDRAȘCO a amplasat un nou și frumos iconostas (costul: 1200 de ruble). Iconostasul a fost sfințit la 22 februarie 1872. Cu obiecte bisericești în această perioadă locașul sfânt era îndestulat.
Biserica era înzestrată cu cărți vechi: o Evanghelie din 1594, editată la Râmnic, un Apostol din anul 1584, editat la Iași, Mineu, editat la Bucureşti, Mineu pentru Post din 1804, editat la Blaj, Octoih din anul 1811, editat la Buda. Serviciu divin se oficia în limba română; începând cu 1874 slujbele în paralel se săvârșeau și în limba slavonă.
În anul 1895, Preot la biserica din Frăsinești a fost numit Părintele Gheorghe Vasilie SCALEȚCHI. Tot în același an a fost numit și director al școlii parohiale din Frăsinești, pentru care are și gramotă, iar în 1898 a fost numit profesor canonist. În anul 1904 biserica a fost vizitată de Ierarh.
Registrele Clericale din anul 1915 ne vorbesc că această biserică este împrejmuită cu gard de nuiele, clopotnița la fel ca și biserica este din piatră, ambele cu o cupolă. În 1886 biserica a fost acoperită cu șindrilă, a fost tencuită pe dinăuntru și frumos decorată, iar exteriorul doar tencuit. Ultima reparație, conform Registrelor, a fost întocmită în 1910. Era îndestulată îndeajuns cu toate podoabele necesare. În anul 1915 exista și o școală parohială, deschisă la 1894. În 1915 în școală învățau 24 de băieți și 11 fete.
Conform Anuarului Arhiepiscopiei Chișinăului pe anul 1922, parohia Frăsinești după noua împărțire teritorial-administrativă făcea parte din județul Chișinău, iar conform împărțirii bisericești se încadra în cercul IV bisericesc, care cuprindea 27 de parohii rurale, conduse de Protopopul Vichentie GUMA, parohul bisericii din Costuleni. În acea perioadă paroh era Părintele Gheorghe SCALEȚCHI, iar cântăreț – Ioan SVEATCHEVICI.
În anul 1925, conform noului Anuar al Arhiepiscopiei, după noua împărțire administrativă satul Frăsinești făcea parte din județul Lăpușna, iar din punct de vedere bisericesc făcea parte din cercul V.
Biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Frăsinești la fel ca și multe alte biserici nu a funcționat în perioada sovietică, enoriașii fiind nevoiți să frecventeze biserica din Măcărești, care a funcționat în perioada sovietică și era cea mai aproape.
În anul 1991 biserica a fost redeschisă.
În perioada 1999-2006 în satul Frăsinești a păstorit Preotul Eugen CARP.
Din anul 2006 până în prezent paroh al bisericii este Protoiereul Andrei CUCU. În această perioadă au fost întreprinse lucrări de reparație a locașului sfânt și amenajare a teritoriului. În parohie se desfășoară activitate caritabilă și misionară.
Contacte:
Biserica „Sf. Irh. Nicolae”, s. Frăsinești, r. Ungheni.
