Istoria bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe” din s. Bravicea, r. Călărași.
Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe”.
Localitatea: s. Bravicea, r. Călărași.
Anul înființării: 1875 (1643 – biserica din lemn).
Preot paroh: Protoiereu Rostislav ȚÎMBAL
Slujiri arhierești (ultima): 18 octombrie 2015.
Prima biserică a fost construită din lemn în anul 1643 cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail.
În Dicţionarul statistic al Basarabiei (Chişinău, 1923, pag. 410) scrie că ”… în 1875 s-a ridicat din piatră Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Bravicea”. Biserica avea o bibliotecă bogată constituită din Molebnic, Liturghie, Rânduiala Panahidei, Rânduiala Sfinţirii Bisericii, Mineu de obşte, Octoih, Condică de naşteri, Psaltire, Evanghelie ş.a.
Pe una din paginile Evangheliei s-a păstrat o inscripţie: „Această carte aparţine Bisericii Sfântului Mihail din satul Bravicea, ocrugul al V-lea, Judeţul Orhei, 28 august 1885 – a scris psalmistul Gheorghe Leca”. Pe altă pagină este notat: „Această carte aparţine Bisericii Sfântului Gheorghe din Bravicea. 01 august 1896”. La biserică veneau să cânte bravicenii evlavioşi. La 04 august 1891, Vasile Bărbat nota pe o pagină din Biblie: „Întrebări şi răspunsuri”- fiind ştiutor de carte, preotul citea multe lucrări ştiinţifice şi religioase, informându-se şi iniţiindu-se în diferite domenii. Odată, în 1896, un bravicean îl întrebase din ce material Dumnezeu a făcut soarele. Răspunsul a fost neaşteptat: „Din lacrimile sale. La creat din lacrimile sale”. Apoi a povestit că atunci când Dumnezeu a creat lumea s-a gândit cum va fi această lume, cum vor trăi şi vor muri oamenii, cum vor suferi. Copleşit de aceste gânduri Domnul a simţit că din ochii lui a căzut o lacrimă şi această lacrimă s-a transformat Soare. Preotul a mărturisit că despre această minune s-a scris în cărţile vechi religioase, sfinţia-sa aducând şi alte exemple”.
Construită cu stăruinţa enoriaşilor din această parohie, biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” avea în anul 1938 – 4800 m.p. de pământ în curtea bisericii. Biserica are forma crucii, compoziţie simplă cu două turnuri.
Tot acolo, s-a construit, în anul 1902, o clădire cu 3 camere în care se instalaseră „şcoala bisericească şi o gheretă”, iar din 1918 până în 1938, clădirea a fost ocupată pentru şcoala primară de fete.
Biserica cuprinde o suprafaţă de 0.7418 ha, iar construcția nemijlocit ocupă suprafaţa de 377.3m2, la intrare are o fântână şi o răstignire, este înconjurată de pomi fructiferi.
În interior e înzestrată cu iconostas, altar şi pereţii îmbrăţişaţi de icoanele vechi sfinte, cea mai veche fiind aproximativ din sec. XVII.
În informaţiile prezentate Mitropoliei Basarabiei, Arhiepiscopia Chişinăului în anul 1938 de către Parohia Bravicea, judeţul Chişinău, se scrie: „cărţi pentru slujba bisericească sunt îndestul, iar banii bisericeşti (3179 lei) se păstrează în casa bisericească şi la Banca Clerului Ortodox din Chişinău”.
Menţiunea despre preoții care au păstorit Parohia Bravicea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”: Vasile BEJAN (27.03.1897), născut în comuna Bravicea, judeţul Orhei, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1921), a predat mai întâi religia în comuna Codreni, judeţul Soroca, după care a fost numit preot în Parohia Bravicea.
La 28 august 1927, preot la Bravicea este numit Poliev PORUBIN (09.01.1907), născut în comuna Sculeni, judeţul Bălţi, fiul lui Ioan Porubin, moldovean, absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău în anul 1926, categoria I. Între anii 1927-1938 a predat religia în şcolile primare din satele Puţintei şi Bravicea.
Epitrop (administrator al averii bisericii) în anul 1938 era Grigore BLĂNARU, iar cântăreţi au fost Ioan Leca şi Vasile Moraru.
Biserica a fost închisă în anul 1959 de către NKVD-ul sovietic şi redeschisă, în 1988, de un sobor de preoţi în frunte cu Părintele Valeriu NAROVSCHI.
Creştinii din Bravicea ani în şir mergeau la slujbe în satul vecin, Ţibirica. Aceasta nu a fost închisă. Sau la Răciula, sau la Dâşcova. Mai pe urmă şi aceste biserici au fost închise.
Credinţa nu s-a stins niciodată din sufletele locuitorilor din Bravicea. Mai mult chiar, ei au luptat îndrăzneţ, cu ce au putut, şi cum au putut, pentru a-şi redeschide şi biserica, închisă de peste treizeci de ani. Dar şi cu mare încredere în dreptatea lor.
Au scris depeşe până şi la Moscova. Scrisori de protest împotriva interzicerii credinţei lor, scrisori cu solicitări de a li se reda drepturile la credinţă şi deschiderea bisericii. Scrisorile au fost duse de către Pantelimon Bulat, bărbat trecut prin extreme încercări – ani grei în gulagul stalinist. Era foarte tainic, serios, de o mare responsabilitate. Dar şi de un curaj deosebit. Mereu tăcut, mereu îngândurat şi împovărat. Mai mult de grijile sătenilor decât de ale sale proprii. Anii 1987-1988 sunt marcaţi prin începerea redeschiderii bisericilor şi a mănăstirilor în Republica Moldova.
în anii 1989-1990, interiorul bisericii a fost restaurat şi pictat din nou de către pictorii Ghenadie TÂCIUC şi Simion ZAMŞA.
În Bravicea biserica este încredinţată Părintelui Valeriu NAROVSCHI, care vine în sat în 1988. S-au bucurat oamenii de acest eveniment cu adevărat foarte important. A fost o mare biruinţă a tuturor credincioşilor.
Părintele Valeriu NAROVSCHI primeşte îndreptare la Bravicea unde se şi prezintă cu familia, în 1988.
Tânărul preot este nevoit pentru începuturi să se adăpostească prin gazde, dar repede se acomodează la locul nou.
Părintele Valeriu, tânăr şi foarte energic, se încadrează cu trup şi suflet în readucerea locaşului bisericesc la starea cea bună de altă dată. Îşi alege pe lângă biserică o bună echipă de entuziaşti şi munca sporeşte.
În Bravicea preoteasa Lidia a fost primită cu mult drag. Se întrevede în firea-i liniştită şi calmă o educaţie din cele mai alese. Atâta amar de vreme lumea fiind lipsită de biserică, acum se dovedi foarte bucuroasă de rezolvarea acestei probleme.
Părintele Valeriu se îngrijeşte de locaşul sfânt, lăsat atâţia ani de izbelişte din „mila” regimului sovietic. Susţinut întru totul de Primărie şi conducerea unităţii agricole locale el munceşte cu sârg să-l aducă în forma demnă de o biserică creştină.
În anii 1996-97 în cadrul bisericii se formează o echipă din elevii şcolii la studierea mai aprofundată a învăţăturii Sfintei Evanghelii şi a Bibliei.
În anul 2013 în funcția de cleric al bisericii a fost numit Preotul Rostislav ȚÎMBAL.
În anul 2013, în urma bolii, Protoiereul Valeriu NAROVSCHI a trecut la cele veșnice. A fost înmormântat în scuarul bisericii. Sfânta Liturghie și slujba prohodului au fost oficiate de către Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni. Alături de Ierarh a coliturghisit un sobor de preoți. Creștinii din localitate au participat la serviciul divin și prohod.
În anul 2013 Protoiereul Rostislav ȚÎMBAL, prin decretul Ierarhului, a fost numit paroh al bisericii. Cu străduința Protoiereului Rostislav au fost schimbate cupolele bisericii, teracota în curtea locașului sfânt. Părintele Rostislav desfășoară diverse activități dedicate tinerilor din localitate.
Contacte:
Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe”, s. Bravicea, r. Călărași.
