În anii de demult, când exista o oarecare rânduială în viață, oamenii, imediat ce terminau munca de peste zi, se întorceau la casa lor. Casa era cel mai iubit loc după biserică. Aşa cum păsările imediat ce începe să se înnopteze aleargă și se duc în cuiburile lor, aşa şi oamenii, imediat ce-şi terminau slujbele lor, se întorceau lângă soţia şi copiii lor. Ar fi trebuit să existe o mare nevoie ca cineva să rămână peste noapte în afara casei. Oamenii se duceau devreme la casele lor. Trăiau ceasuri pline de fericire în cadrul familiei. Își făceau rugăciunea lor în familie, se culcau devreme şi se trezeau devreme. Dimineaţă, odihniți, cu noi puteri, îşi reîncepeau munca. De o altă viață, în afara propriei case, nu ştiau.
Aceastea, atunci. Acum? Aruncaţi o privire în oraşe şi la sate și veți vedea o altă imagine, cu totul opusă. Imediat ce se înnoptează, bărbaţii, în loc să se întoarcă acasă, se duc în diferite cluburi de noapte, terase, baruri, care se găsesc pretutindeni. Ce se întâmplă acolo înăuntru? Citesc cărți științifice sau alte cărți utile slujbei lor? Nu. Vin, whisky, discuri cu muzică excentrică, dansuri imorale, dansatoare, femei pe jumătate goale, care fac striptease şi orice altceva nebunesc și ruşinos poate să-și imagineze cineva, acestea sunt în programul funcționării cluburilor de noapte. Încep de la apusul soarelui şi termină la orele dimineţii. Urmările? Sunt cunoscute tuturor.
Să menționăm aici câteva exemple. În urmă cu ceva timp, a fost găsită în drum într-o stare deplorabilă o fată. Au luat-o trecătorii si au dus-o la spital. Acolo i s-a aflat istoria. Era dintr-o familie de la țară. Trăia liniştită la sat. Un tânăr i-a luat minţile, a îndemnat-o la rele, a dus-o într-un club de noapte și s-au distrat acolo cu nişte prieteni de-ai lui toată noaptea până la orele dimineţii. După aceea, са ре o adevărată cârpă au lăsat-o la câțiva metri mai încolo de centru. Beată cum era, fata a căzut. Acolo au găsit-o. După aceea, i-au informat părinții, care o știau pierdută şi au luat-o plângând pentru halul în care ajunse fata lor.
Alt exemplu. Nu trecuse încă o lună de la episodul pe care l-am amintit și un bărbat căsătorit, cap de familie, tată cu doi copii, muncitor în uzină, s-a dus cu prietenii săi la un club de noapte, care funcționa lângă satul său. După miezul nopții a plecat de la acest club şi s-a dus la alt club, care era la o distanţă de primul de 50 de kilometri. Acolo şi-a continuat distracţia. A băut continuu. Când deja se apropia să răsară soarele, acesta, într-o stare mizerabilă, a ieşit din club. La câțiva metri mai încolo a căzut la pământ. L-au dus la spital și acolo, fără să articuleze nici măcar un cuvânt, a murit. Suferise o otrăvire toxică a creierului. O nouă victimă alături de celelalte. Încă o casă s-a îmbrăcat în doliu.
Un mare rol în aceste cluburi îl joacă femeile. Cele mai multe cluburi, ca să nu spunem toate, au astfel de femei, care prin cântecele și fițele lor îi înnebunesc pe bărbați și în principal pe tineri. Desigur, cele care au şi o voce frumoasă scot multi numite voci de aur. Cât scoate de noapte o astfel de femeie, nu ia toată, tot anul o infirmieră, care priveghează şi-i îngrijeşte pe bolnavi. Un club dintr-un sat oarecare, care a lucrat în sărbătoare, a adunat atenție, vă rog – optzeci de mii de drahme! Multe milioane risipesc oamenii. Dar paguba materială este mică în fața pagubei duhovniceşti, a variatei depravări care provine din funcţionarea unor astfel de centre.
Un primar dintr- un oraş a dat un interviu unor jurnaliști despre cluburile de noapte care funcţionează în oraş şi a strigat: Salvați-ne! În aceste centre se refugiază femei cu moravuri libertine, uşoare, persoane care fumează haşiş, bande de răufăcători, vagabonzi şi hoinari, codoşi şi alte scursuri ale societății. Aceşti oameni ies din cabarete într-o stare de beţie şi desfrâu şi creează episoade nemaivăzute.
Aşa cum ciupercile răsar pe gunoi, aşa şi cluburile de noapte răsar pe gunoiul societății. Sunt manifestările unei societăți care continuu se strică, se depravează şi se îndreaptă din ce în ce mai mult spre catastrofă, spre distrugere. Cine e de vină? Mulţi sunt de vină. Mare este responsabilitatea statului. În alte state au fost închise cluburile de noapte și au izgonit din orașe femeile păcătoase și au luat și alte măsuri aspre pentru ca să protejeze tineretul în special de depravare. Şi aceste state sunt atee şi totalitariste. Din nefericire statele lumii occidentale, statele civilizației europene, în care e cuprins şi-al nostru, de frică, ca nu cumva să pară că îngrădesc libertatea omului, lasă tineretul liber şi tinerii s-au transformat în cai care au rupt frâul şi aleargă spre prăpastie.
Nenorocit tineret, cine te va salva! Dar în afară de responsabilitatea statului pentru halul tineretului o mare responsabilitate o au şi părinții. Mulţi din ei au încetat să-i mai controleze pe copiii lor. Îi lasă liberi ca să se distreze și să se bucure de viaţă. Și copiii, de vreme ce nu au niciun control din partea părinţilor lor, fac ce vor, îşi petrec orele în discoteci şi se întorc acasă la orele dimineţii.
Nu doar băieţii, ci din nefericire şi fetele, cu îngăduinţa sau cu aprobarea părinţilor, o şterge de-acasă în fiecare noapte şi aleargă în diferitele cluburi de noapte şi se distrează cu tinerii. Au viață liberă, „dolce vita”, care este atât de opusă tradiţiilor curate ale poporului nostru şi moralei Evangheliei. Am spus şi am vorbit, dar glasul nostru este ca „glasul celui ce strigă în pustie” (Matei 3, 3).
Mitropolitul de 104 ani, Augustin Kandios
