Dacă observăm atent oamenii de astăzi și în general, societatea, vom vedea imediat că este stăpânita de patima senzualității. Epoca noastră este prin excelență senzuală. Și omul înclină continuu spre această groznică patimă, care îi distruge toată viața și îl privează de posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu. Într-adevăr patima senzualității este aceea care infectează lucrarea mântuirii. Un suflet senzual este cu desăvârșire nepotrivit să devină vas al Preasfântului Duh și să simtă în el prezența lui Hristos.
Senzualitatea este una dintre cauzele centrale ale întregii neorânduieli sprituale și trupești. De la aceasta pornesc toate relele și se avântă în suflet și în trup toate patimile. Sfântul Theodor, episcop al Edesei, învață că trei sunt patimile generale prin care se nasc toate celelalte. Aceste trei patimi sunt senzualitatea, zgârcenia și mândria. Din acestea se nasc alte duhuri de viclenie și în continuare ,,din acelea se naște mult roi de patimi și feluri de răutate manifestată în diferite moduri”. Și deoarece dragostea pentru avere și slavă ascunde multă plăcere pentru avere și slavă, de aceea putem să spunem că senzualitatea este cea care naște toate celelalte patimi. Aceasta este cauza denaturării forțelor sufletului.
Același lucru îl subliniază și Sfântul Ioan Damaschinul: ,,Rădăcina tuturor acestor patimi, și precum ar spune cineva întâia cauză este senzualitatea, mândria, zgârcenia, din care se dobândește tot răul”. Astfel, cine vrea să se elibereze de patimi, în realitate cine vrea să schimbe patimile, acesta trebuie să se lupte întâi și întâi împotriva patimii senzualității, care este cea mai importantă dintre toate celelalte. Plăcerea este forța motrice care conduce sufletul. Analog cu calitatea plăcerii merge și sufletul, sau împotriva firii sau în favoarea firii. Dacă ne gândim că plăcerea este aceea care înrobește mintea, atunci putem să înțelegem marea importanță pe care o îndeplinește în mântuirea noastră.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos
