Creştini se numesc aceia care trăiesc după învăţătura lui Hristos. Astăzi este în lume o orbire înfricoşată, o strâmbare a învăţăturii creştine. Câtă luptă are de dus un călugăr şi orice creştin care vrea să se ostenească, să-şi împlinească menirea pentru care a fost făcut! Amintirile pătimaşe, orice păcat îl deformează pe om, îl modelează după chipul poftei, al patimii. Odată strâmbat omul vede toate lucrurile din afară prin prisma acestei strâmbături pe care o aduce păcatul.
Pentru ca omul să ajungă la normalitate, la starea firească, câtă luptă îi trebuie ca să se despătimească! Păcatul denaturează alcătuirea sufletească a omului, îl schimonoseşte. Nu poţi accepta ca normale lucrurile pe care toată viaţa creştină le condamnă ca lucruri grave, ca păcate. Omul trebuie să se scape de ele, să se elibereze. Ca să fii un bun creştin, trebuie întâi de toate să te despătimeşti, să te eliberezi de patimi, să te curaţi. Pentru aceasta trebuie dusă o luptă acerbă. Abia atunci se curăţă omul, când nici prin minte nu-i mai trece păcatul, nici în vis.
Dar când cultiv patimile continuu şi mă scald în noroi, aceea nu este viaţă creştină. Este viaţă satanicească, în care omul a legalizat păcatul. Viaţa creştină este virtute, nu este păcat. Păcatul este împotrivirea la rânduielile puse de Dumnezeu, schimbarea rânduielilor fireşti. Este idolatrie a cărnii, a trupului. De acolo s-a ajuns la satanism, la a se închina satanei. Păcatul este abatere de la rânduielile firii. În păcat omul cade mai jos decât animalul.
Părintele Petroniu – de la Prodromu
Editura Bizantina, București, 2015
