Niciodată nu s-a auzit, în veacurile trecute de atîtea nelegiuiri cum sunt astăzi, mii şi mii de avorturi, desfrînări nemaiînchipuite şi tot felul de fărădelegi. De aceea se cutremură pămîntul, cerînd să înghită pe păcătoşi, pe criminalii de prunci, pe desfrînaţi, pe mîndri, pe invidioşi, pe hoţi, pe lacomi şi zgîrciţi. De aceea zice Domnul: ,,Vă voi da căpetenii după inimile şi faptele voastre”. Pentru păcatele cele multe va veni mînia lui Dumnezeu.
Astăzi oamenii alunecă din rău în mai rău. Neînfrînaţi sunt azi poporul şi clerul, ca şi caii cei nărăvaşi aleargă spre păcat. Nu se mai gîndesc oamenii cu adevărat la Dumnezeu, la moarte, la judecată. Toţi sunt preocupaţi de plăcerile şi poftele trupeşti, iar pentru aceasta, mare mînie va veni de la Dumnezeu peste noi. Cu toate că oamenii fac multe şi mari păcate, nu mai au mustrare de conştiinţă pentru păcatele săvîrşite. Se mai spovedesc unii cîte odată, dar fără să se pocăiască sincer, întorcîndu-se din nou la păcatele făcute.
Să nu credem că Dumnezeu va îngădui să facem păcate şi nu vom fi pedepsiţi. Da, Dumnezeu este îndelung răbdător. Rabdă El, dar şi răbdarea Sa are margini. O mie de ani înaintea lui Dumnezeu e ca o oră pentru noi. Vai de noi dacă vom apuca vremurile cînd se va termina răbdarea lui Dumneze. Să facem roade adevărate de pocăinţă şi să ne oprim de a mai săvîrşi păcate, căci aşa îl vom îmblînzi pe Dumnezeu şi nu ne va pedepsi.
Fericitul Filotei Zervacos
Profeţii şi mărturii creştine pentru vremurile din urmă
