În fiecare an, la începutul primăverii toate lumea se pune în mişcare, bărbaţii se străduiesc să cumpere cadouri care mai de care pentru a serba ziua femeii. S-a format deja o tradiţie în jurul zilei de 8 martie, zi considerată ziua Femeii. Mi-am pus adesea întrebarea: de ce 8 martie şi nu 7 sau 10? Şi scotocind prin istorie m-am întors în timp, în anul 1910 şi iată ce am găsit: Ziua de 8 Martie a fost propusă în 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care să fie sărbătorita la nivel internaţional, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.
Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor. Cu toate că 8 martie este numită “Ziua internaţională a femeii”, această zi nu a fost sărbătorita oficial decât în ţările din fostul lagăr socialist.
De ce 8 Martie?
Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare “, începând cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.
Un cunoscut teolog contemporan pornind de la originea evreică a Clarei Zetkin, susţine că aceasta a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbătoarea Purim care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului “feminin evreiesc. El susţine că Esterei îi este închinata cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul.
8 Martie – o sărbătoare necreştina
Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi închinata femeii. Dacă ar fi să vorbim de o zi pe care Ortodoxia o închina femeilor, acesta este Duminică Femeilor Mironosiţe, a treia duminică după Învierea Domnului. Femeile Mironosiţe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât înainte cât şi după moartea Sa şi au vestit pentru prima dată ca El a înviat din morţi. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt „cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui “(Matei 28, 18). „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă! “(Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte întâmpina Biserica femeia.
Cu multe secole în urma Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezenta nu numai în Biblie. Esterei îi este închinata cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştele creştin) şi e posibil ca în anul când s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an dată ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât că ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan.
Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.
Care este sărbătoarea femeii creştine?
Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Tradiţia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.
Femeia, faptură blândă şi delicată a ocupat întotdeauna un rol important în istoria umanităţii. Biserica recunoaşte acest rol al femeii şi îi dă cinstea cuvenită. Biserica cinsteşte mamă, soţia, sora, fecioară, fetiţa. Biserica cinsteşte femeia în esenţa ei. Şi în lună martie e ziua Mamei. Ziua în care cea mai sfântă între fecioare primeşte demnitatea de a fi Mama Celui Preaînalt.
Aşadar închei cu un gând adresat tuturor femeilor, în toate ipostazele: Binecuvântarea Celui Preaînalt să se reverse asupra voastră, să puteţi aduce bucurie şi mângâiere în locul în care vă aflaţi, să fiţi ca nişte flori care înfloresc mereu, înfrumuseţând viaţa celor din jur: soţi, copii, părinţi, colegi.
(Loredana Popovici)
Sursa: Ortodoxia tinerilor
