Oricine ai fi tu, fratele meu neputincios şi necăjit, dacă eşti rănit de tristeţea păcatului; dacă te ruşinezi de mâhnirea sufletului; dacă eşti atins de frica pentru judecata lui Dumnezeu; dacă eşti ispitit de necazul sufletului, care se extinde, vizibil, chiar până la moarte, nu te lăsa supus întristării fără de nadejde, nu lăsa necazul, mâhnirea şi frica să te biruie complet.
Adună-ţi rămăşiţele puterilor tale fărimițate, fugi cu gândul pe tărâmul biruitor al lui Iisus, şi acolo, unde Fiul bunăvoinţei şi al iubirii Tatălui a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se; unde sudoarea efortului Lui în rugăciune, ca picăturile de sânge, picura pe pământ; unde îngerul îl întăreşte pe El în nevoinţa care depăşeşte puterea omenească, cazi cu păcatele tale, cu durere, cu mâhnire, cu frică de fălcile deschise ale morţii şi ale iadului şi aminteşte-ţi că amarul paharului tău deja în mare parte este băut în marele pahar al suferinţelor lui Hristos: că sub povara, care a venit asupra ta, deja şi-a pus mâna Sa uşurătoare Ascetul puternic din Ghetsimani; că Mântuitorul tău, care a săvârşit pentru tine întreaga ta lucrare de mântuire, aşteaptă de la tine doar părtăşie la patimile Lui (Filipeni 3, 10), care este posibilă pentru credinţa, iubirea şi recunostinţa ta, deşi eşti neputincios. Încredinţează-te, dar, acestei comuniuni şi nu înceta să te încredinţezi cu toată inima.
Dacă măcar cu credinţă puţină, cu nădejde şi dragoste vei purcede la aceasta, de la acest exerciţiu vei primi creşterea credinţei, a nădejdii şi a dragostei, iar împreună cu ele, şi biruinţa asupra ispitelor, și astfel nici o altă faptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 8, 39).
Sfântul Ierarh Filaret al Moscovei
